Antonie de la Pecerska

Cuviosul Antonie de la Pecerska, numit și Antonie al Peșterilor, a fost monah și întemeietor al vieții monahale în Rusia Kieveană, născut în jurul anului 983 la Liubeci și mort în 1073, la aproape nouăzeci de ani. Împreună cu Cuviosul Teodosie, ucenicul său, a pus temelia Lavrei Peșterilor din Kiev. Biserica îl pomenește ca pe începătorul tuturor monahilor ruși, la 10 iulie.

Tinerețea și Muntele Athos

S-⁠a născut la Liubeci, în apropiere de Cernigov, și a primit la botez numele Antipa. Încă din tinerețe a fost atras de viața duhovnicească și a plecat la Muntele Athos, unde a luat numele Antonie, în cinstea Sfântului Antonie cel Mare. Tradiția păstrată în Pateric spune că starețului său i s-⁠a arătat în vis Maica Domnului și i-⁠a zis că monahul rus trebuie să se întoarcă acasă ca să sporească viața monahală și cuvântul lui Dumnezeu. După unele versiuni ale vieții, a viețuit într-⁠o peșteră singuratică, cu vedere spre mare, la mănăstirea Esfigmenu.

Întoarcerea la Kiev

Izvoarele nu se potrivesc asupra datelor. După tradiția cea mai răspândită, Antonie s-⁠a întors la Kiev și, negăsind în mănăstirile de acolo austeritatea Athosului, s-⁠a așezat într-⁠o peșteră mică, săpată de preotul Ilarion, care avea să devină cel dintâi mitropolit al Kievului de neam rus. Potrivit unor versiuni, în 1015, după moartea cneazului Vladimir cel Mare și războiul dintre fiii săi, a plecat iar la Athos, de unde starețul l-⁠a trimis înapoi, prevestind că i se vor alătura mulți monahi. Alte versiuni socotesc această a doua călătorie o încercare a unui scriitor de a împăca izvoare care se contraziceau.

Mânca pâine de secară din două în două zile și bea puțină apă. Faima lui s-⁠a răspândit mult dincolo de Kiev. Au venit întâi la el preotul Nikon, apoi Teodosie, iar mai târziu Varlaam și Efrem, viitorul mitropolit al Pereiaslavului.

Lavra

Când frații au ajuns douăsprezece, au săpat o peșteră mai mare, cu biserică și chilii. Antonie l-⁠a rânduit egumen pe Varlaam, iar el s-⁠a retras într-⁠o peșteră vecină, care avea să se numească Peșterile Apropiate sau ale lui Antonie. Acolo a viețuit ca zăvorât, dar a rămas călăuzitorul frăției. Când Varlaam a fost chemat să conducă o mănăstire nouă, rânduită de cneazul Iziaslav, frații l-⁠au rugat să numească un urmaș, iar Antonie l-⁠a ales pe Teodosie, în jurul anului 1062.

Fiindcă frații se înmulțeau, Antonie l-⁠a rugat pe marele cneaz Iziaslav să dăruiască monahilor dealul de deasupra peșterilor. Pe deal s-⁠a ridicat o biserică de lemn a Adormirii Maicii Domnului, apoi chilii și o ocină împrejmuită cu gard. Teodosie a așezat obștea după rânduiala Studionului, iar Antonie a rămas sfătuitorul lui.

Cercări și adormire

Mărturiile spun că marele cneaz Iziaslav s-⁠a mâniat pe Antonie. Cauza nu e bine lămurită; unele izvoare vorbesc despre prevestirea înfrângerii cneazului în lupta cu cumanii, altele despre bănuiala că Antonie ar fi fost de partea lui Vseslav. Antonie a fost dus în taină la Cernigov, la cneazul Sviatoslav, unde și-⁠a săpat o peșteră. Mănăstirea Boldinsk, după izvoarele rusești, sau mănăstirea Eleț, după altele, se spune că s-⁠ar afla pe locul peșterii lui. După urcarea lui Sviatoslav în scaunul Kievului, în 1073, s-⁠a întors la Kiev și, după povestire, a luat parte la așezarea temeliei bisericii de piatră a Adormirii, al cărei loc fusese arătat minunat la rugăciunile lui.

A adormit în 1073 și a fost îngropat în peștera lui, după cum poruncise. Înainte de moarte i-⁠a mângâiat pe frați și i-⁠a rugat să-⁠i ascundă pentru totdeauna moaștele. Până azi nu s-⁠au aflat moaștele lui, dar mulți vin la peștera lui să se roage și mărturisesc că s-⁠au vindecat acolo. Este cinstit în Biserica Rusă și Ucraineană drept începătorul monahilor ruși, iar peșterile Lavrei Kievului îi poartă numele.