Iosif din Damasc

Sfântul Preot Mucenic Iosif din Damasc (1793-1860) a fost preot, predicator și dascăl al școlii patriarhale din Damasc, ucis cu mii de creștini în masacrul din 1860. Biserica Antiohiei l-⁠a proslăvit între sfinți în anul 1993. Se pomenește la 10 iulie.

Copilăria și formarea

Izvoarele nu se potrivesc asupra locului nașterii: o sursă spune că s-⁠a născut la Beirut la 15 mai 1793, în familia unui meșter libanez de neam sirian, Gheorghe Haddad, iar alta, că s-⁠a născut în Damasc, unde tatăl se mutase de la Beirut și lucra la un atelier de țesătorie. Familia era săracă și credincioasă. A învățat bine limba arabă, apoi limba greacă, dar a trebuit să renunțe la școală după câțiva ani, fiindcă părinții nu-⁠l mai puteau susține. A muncit ziua în atelier și a învățat noaptea, singur. Fratele lui mai mare, om învățat, i-⁠a insuflat dragostea de carte. A studiat Sfânta Scriptură, comparând noaptea Vechiul și Noul Testament în arabă cu textul grecesc, și a învățat și ebraica de la un elev evreu.

Părinții, temându-⁠se că va muri istovit de osteneală, ca fratele lui Moise, au vrut să-⁠l însoare, și în 1812 s-⁠a căsătorit cu Mariam, o fată din Damasc. Credincioșii l-⁠au dorit păstor și au cerut Patriarhului Serafim să-⁠l hirotonească, iar acesta l-⁠a făcut în aceeași săptămână diacon și preot, în 1817. Patriarhul Metodie i-⁠a dat rangul de mare iconom al catedralei al-⁠Mariamiyeh.

Predicator și părinte al celor săraci

A predicat ani de zile la catedrală într-⁠un fel deosebit, atrăgând mulți la credință, și ascultătorii îl numeau noul Gură de Aur. Un greco-⁠catolic spunea despre el că era cel mai învățat și cel mai bun predicator dintre arabii ortodocși din vremea sa. Se îngrijea mai ales să mângâie pe cei săraci, bolnavi și suferinzi. În epidemia de holeră din 1848 a îngrijit bolnavii fără teamă, deși unul dintre copiii lui, Mhanna, a murit de holeră. A încercat să înlăture obiceiurile care nu veneau din tradiția creștină, mai ales cele păgâne legate de logodnă, cununie și înmormântare. În 1845 a refăcut biserica Sfântul Nicolae, apropiată de catedrală, ce a ars în 1860.

Din 1836 până în 1860 a condus Școala Patriarhală din Damasc, care sub el a devenit principalul așezământ ortodox de învățământ superior din Orient. Mulți dintre elevii lui au ajuns episcopi și protopopi în Siria, Turcia, Liban, Statele Unite și Brazilia, între ei Rafail Hawaweeny, de la Brooklyn, primul episcop ortodox hirotonit pe pământ american.

Mucenicia

A fost ucis la 10 iulie 1860, în masacrul de la Damasc, când mulțimi de druzi și musulmani, conduse de stăpâni feudali druzi, au distrus o parte din orașul vechi și au ucis peste unsprezece mii de creștini ortodocși și greco-⁠catolici care se adăposteau în bisericile și mănăstirile din cartierul Bab Tuma. Biserica Antiohiei l-⁠a proslăvit ca sfânt în anul 1993.