Antonie al Tobolskului

Sfântul ierarh Antonie (în lume Andrei Gheorghievici Stahovski, 1671 sau 1672 până la 27 martie 1740) a fost arhiepiscop de Cernigov, rector al colegiului din Cernigov și, din 1721, mitropolit al Tobolskului și al Siberiei întregi. A fost numărat între sfinți în 1984 în Soborul Sfinților Siberiei, deci ca sfânt cinstit local în regiune, după izvoarele noastre. Se pomenește (stil vechi) la 10 iulie.

Viața

S-⁠a născut în satul Repki din ținutul Cernigov, în familia unui preot de neam nobil polon. În anii 1693-1695 a învățat la Academia Teologică din Kiev și în vremea studiilor a primit tunderea cu numele Antonie. În 1699 a fost numit trezorier al eparhiei Cernigov, în 1700 egumen la mănăstirea Boris și Gleb din Cernigov, iar din 1701 predicator al eparhiei. În 1709 a fost ridicat arhimandrit și numit egumen la mănăstirea Schimbării la Față din Novgorod Seversk. La 20 septembrie 1713 a fost hirotonit la Kremlin episcop de Cernigov, cu rang de arhiepiscop. În august 1720 a fost chemat în capitală în pricina vedeniei ieromonahului Porfirie, pe care Antonie a refuzat să-⁠l caterisească, deși o cerea cneazul Menșikov. La 5 martie 1721, printr-⁠un ucaz al lui Petru I, a fost mutat la scaunul Tobolskului, cu rang de mitropolit al Siberiei și Tobolskului, și a ajuns acolo la 7 decembrie 1721.

În cei douăzeci de ani petrecuți în Siberia s-⁠a ocupat mult de luminare și de misiune. A trimis misionari în Kamceatka și în China, iar în 1725 a deschis, pe lângă mănăstirea Înălțării din Irkuțk, o școală ruso-⁠mongolă pentru propovăduirea creștinismului în China. A lărgit în Tobolsk școala slavo-⁠rusă, a introdus latina și a ridicat nivelul general al învățăturii, prelungind-⁠o la șase ani, astfel încât numărul elevilor a crescut repede. În vremea lui s-⁠au zidit noi biserici și mănăstiri, iar la sfârșitul păstoririi eparhia avea două sute șaizeci și cinci de biserici, paisprezece mănăstiri de bărbați și șase de femei. Tot atunci a fost turnat, întâia dată în Siberia, la uzina Tagil, un clopot mare de 1.011 puduri pentru catedrala Sfânta Sofia. A murit la 27 martie 1740, la vreo șaptezeci de ani, și a fost îngropat în catedrala Sfânta Sofia din Tobolsk. A lăsat o mare bibliotecă, cumpărată mai târziu pentru seminarul din Tobolsk. A scris în versuri silabice „Oglinda din Dumnezeiasca Scriptură” (1705), care cuprinde și o poezie pentru hatmanul Mazepa, și „Povestire despre Sfânta Scriptură” (1705), iar sub îndrumarea lui s-⁠a tradus din latină, în 1716, „Istoria” lui Titus Livius.