Mucenicii din Nitria și Schit

Mucenicii din Nitria și Schit au fost, după tradiție, zece mii de locuitori ai pustiilor Nitriei și Schitului din Egipt, învinuiți de origenism și chinuiți în jurul anului 398 pe vremea patriarhului Teofil al Alexandriei. Se socotește că adevărata pricină a uciderii lor a fost aceea că au dat adăpost preotului Isidor. Biserica Ortodoxă rânduiește o pomenire comună a acestor sfinți la 10 iulie după calendarul vechi, ca a cuvioșilor pustnici din Egipt uciși prin foc și fum, și în ziua praznicului în cinstea Soborului tuturor sfinților din pământul Egiptului.

Din Viața sfântului Ioan Gură de Aur se știe că în jur de zece mii de monahi au fost arși de vii în peșterile Nitriei din porunca episcopului Teofil al Alexandriei. Aceasta s-⁠a petrecut din pricina conflictului dintre Teofil, pe de o parte, și fostul lui apropiat, preotul Isidor, și „Frații cei Lungi”, Amoniu, episcopul Hermopolei Dioscor, Eusebiu și Eutimie, pe de altă parte. Neizbutind să pună mâna pe Isidor și pe frați, ascunși într-⁠un șanț adânc, Teofil a poruncit soldaților să scoată cu fum pe toți monahii din chiliile lor din peșteri. Izvorul sârb spune că soldații, îmbătați cu vin, mergeau pe la mănăstiri, peșteri și colibe și tăiau cu sabia pe toți monahii nevoitori pe care îi găseau, iar mulți s-⁠au înăbușit în fum. Izvorul sârb îl numește pe preotul Isidor Pelusiotul, care ar fi fost de partea sfântului Ioan Gură de Aur.

Sfântul Ioan Gură de Aur a încercat să-⁠i apere pe pustnici, învinuiți pe nedrept că ar ține de învățătura lui Origen. Pomenirea monahilor uciși se află în Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (sfârșitul veacului al X-⁠lea). S-⁠a păstrat o „Laudă” a monahului Eutimie (pomenit în sinaxarul bizantin la 19 septembrie), scrisă probabil de sfântul Ioan Gură de Aur (BHG nr. 1192) și închinată întâmplărilor de pe muntele Nitria.