Gheorghe al Salonicului

Sfântul Gheorghe a fost mitropolit și arhiepiscop al Salonicului în al treilea deceniu al veacului al XI-⁠lea, în Imperiul Bizantin. Pomenirea lui este la 10 iulie, iar tradiția îl numește „cel dulce”. Despre el se știu puține lucruri, iar știrile se sprijină pe două mărturii scrise și pe o tradiție orală.

Prima mărturie este Sinodiconul Salonicului, izvor de seamă pentru istoria Bisericii din acest oraș. Numele lui se află pe locul al douăzeci și nouălea, după Nichita I, care a fost activ în jurul anului 1020, și înainte de Teofan I, despre care se știe că a condus eparhia între 1031 și 1038. De aici se socotește că păstorirea lui Gheorghe cade în al treilea deceniu al veacului al XI-⁠lea. Intrarea numelui într-⁠un asemenea sinodicon arată că Gheorghe a avut un rol însemnat, pentru că el a apărat credința ortodoxă în vremea unor dispute dogmatice.

A doua mărturie este o inscripție din proscomidiarul bisericii mari (catholicon) a Mănăstirii Vatopedului, în Sfântul Munte. Pe zidul de nord este zugrăvit un episcop fără barbă, cu inscripția „Sfântul Gheorghe al Salonicului”. Cu dreapta binecuvântează, iar în stânga ține o Evanghelie închisă. Poartă felon cu multe cruci, în culori vii, și omofor. Ieromonahul Iustin Simonopetritul, care a publicat imaginea, observă că înfățișarea lui seamănă cu aceea a famenilor. Pictura este din prima etapă de zugrăvire a bisericii, din 1312, și se păstrează bine.

Tradiția Vatopedului spune că arhiepiscopul Gheorghe venea din această mănăstire și că de aceea a fost zugrăvit acolo.

Izvoarele date nu pomenesc nicio hotărâre de canonizare și nicio viață scrisă. Cinstirea lui se vede doar în această icoană de la Vatoped, în tradiția mănăstirii și în pomenirea de la 10 iulie.