Alexandru Vislianski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Vislianski (1870-1930) a fost preot în eparhia Voronej și a fost împușcat în noaptea de 6 martie 1930, împreună cu preotul Daniil Alferov. Se pomenesc la 6 martie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, la 17 septembrie, cu sfinții din Voronej, și la 23 septembrie, cu sfinții din Lipetk.

Alexandru s-⁠a născut în 1870 în satul Arhanghelskoe, din ținutul Zemleansk, gubernia Voronej, în familia citețului Iacov Vislianski. Terminând în 1893 seminarul din Voronej, a fost până în 1894 învățător de cântare la școala bisericească a Intrării în Biserică din Voronej; în același an a fost hirotonit diacon la biserica mănăstirii de maici Tihon-⁠Tiunin, unde a predat și cântarea la școala mănăstirii. La 30 martie 1897 a fost hirotonit preot la biserica Arhanghelului din satul Rogojino, ținutul Zadonsk, unde a slujit până la venirea la putere a necredincioșilor. În a doua jumătate a anilor douăzeci a slujit în satul Semidesiatnoe, raionul Gremeaciî, regiunea Voronej. Ca mulți alți preoți din regiune, s-⁠a împotrivit cu bărbăție reînnoitorilor care încercau să pună mâna pe biserici și s-⁠a purtat cu multă prudență față de tratativele locțiitorului de locțiitor al tronului patriarhal, mitropolitul Serghie (Stragorodski), cu reprezentanții puterii sovietice și de declarațiile lui; la slujbe pomenea doar pe locțiitorul tronului patriarhal, mitropolitul Petru (Poleanski), și pe episcopul eparhiei Voronej, episcopul Alexie (Bui).

Daniil s-⁠a născut în 1870 în satul Troinia, ținutul Bobrov, gubernia Voronej, în familia țăranului Vasile Alferov. După seminar a fost hirotonit preot și, sub puterea ateilor, a slujit la biserica din satul Nikolskoe, raionul Gremeaciî, vecin cu parohia părintelui Alexandru. Înainte de revoluție a luat parte la mișcări populare religioase, ca Uniunea poporului rus, ai cărei membri mergeau mereu în procesiuni.

În 1929 puterea sovietică a început să nimicească starea țărănească; țăranii erau atunci legați strâns de păstorii satelor, care le împărțeau toate nevoile, preoții fiind pe atunci singurii oameni cu învățătură care însoțeau pe țărani. Preoții Alexandru Vislianski și Daniil Alferov au fost arestați la începutul lui februarie 1930, închiși în închisoarea din Voronej și imediat anchetați. Părintele Alexandru a spus că credincioșii se adresaseră de mai multe ori cu întrebări: dacă trebuie să dea tot surplusul de pâine, dacă se apropie sfârșitul lumii, dacă se va sfârși curând viața aceasta în care li se ia totul și Biserica e prigonită. A răspuns că trebuie să se facă colectările de grâne cum poate fiecare, că sfârșitul lumii ne e ascuns, așa cum arată limpede Evanghelia, iar despre prigonitori că trebuie iubiți dușmanii, și pentru cei necredincioși trebuie să ne rugăm. Întrebat dacă Biserica a dat cuiva ajutor material, a răspuns că, deși nu a fost hotărâre formală, Biserica a ajutat pe cei nevoiași, iar cine sunt aceștia, un chiabur deposedat sau un sărac, nu are însemnătate pentru Biserică. Părintele Daniil a spus la anchetă că nu are alte legături afară de cele de slujbă, că nu a făcut agitație sau convorbiri împotriva puterii sovietice și nu a auzit ca alții să facă. Cu toată mulțimea celor învinuiți, ancheta s-⁠a făcut grabnic și s-⁠a încheiat în februarie. La 5 martie 1930 troica OGPU a osândit la moarte o parte dintre arestați, între ei și doi preoți, iar pe alții la ani de închisoare. Preoții Alexandru Vislianski și Daniil Alferov au fost împușcați în noaptea adâncă a zilei următoare, 6 martie 1930, și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută în suburbia Voronejului.