Alexei Porfiriev

Sfântul Preot Mucenic Alexei Porfiriev a fost protoiereu și paroh al catedralei din Nijni Novgorod și a fost împușcat în 1918. În anul 2000 a fost numărat între sfinți de Biserica Ortodoxă Rusă.

S-⁠a născut în satul Mojarov Maidan, într-⁠o familie numeroasă de țărani din gubernia Simbirsk. A terminat seminarul teologic din Simbirsk și Academia Teologică din Sankt Petersburg, în 1882, cu titlul de candidat în teologie. Mulți ani a slujit în treapta preoțească, a fost ridicat la treapta de protoiereu și a fost paroh al catedralei din Nijni Novgorod. Era un mare rugător. Dintre toate icoanele Maicii Domnului o cinstea mai mult pe cea a „Bucuriei tuturor celor ce se întristează”.

La 7 iunie 1918, împreună cu episcopul Laurențiu (Kneazev) și cu fostul mareșal al nobilimii din gubernie, Alexei Neidhardt, a semnat, în numele congresului clerului, un apel către turmă, cerând protestul împotriva închiderii bisericilor și mănăstirilor și a confiscării averii bisericești. Curând toți cei ce au semnat au fost arestați de autoritățile sovietice, învinuiți de chemare la activitate contrarevoluționară și osândiți la moarte prin împușcare. Înainte, preoților li s-⁠a propus să renunțe la treapta preoțească în schimbul vieții, dar nu au primit această propunere.

După citirea sentinței a plâns, îngrijorat de soarta familiei sale. A murit cu mâinile încrucișate pe piept, cu capul plecat și cu rugăciunea vameșului pe buze: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”. În 2000, toți cei trei noi mucenici împușcați au fost canonizați de Soborul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse. În 2003, în catedrala Arhanghelului Mihail din Kremlinul Nijni Novgorodului a fost așezată icoana Sfântului Alexei Porfiriev, cea dintâi icoană nijegorodeană a unui sfânt ce a murit pentru credință în vremea sovietică.