Lavrentie Kneazev

Sfântul Sfințit Mucenic Lavrentie (în lume Evgheni Ivanovici Kneazev, 1877-1918) a fost episcop de Balahna, vicar al eparhiei Nijni Novgorodului, un cărturar și profesor de seminar devenit monah. A fost hirotonit episcop cu un an înainte de revoluție, a condus eparhia în anii grei de după aceea, a fost arestat de cekiști la 3 septembrie 1918 și împușcat la 6 noiembrie 1918 la Nijni Novgorod. A fost canonizat mai întâi în 1981 de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Hotarelor, apoi în anul 2000 de Biserica Ortodoxă Rusă, pentru cinstire în toată Biserica.

Copilăria și studiile

S-⁠a născut în orașul Kașira, gubernia Tula, în familia negustorului Ivan Ivanovici Kneazev; mama lui, Ecaterina Vasilievna, născută Preobrajenskaia, era fiica preotului Vasili Petrovici Preobrajenski, care slujise în felurite parohii rurale din gubernia Tula. La 3 iulie, în catedrala Adormirii din Kașira, pruncul a primit botezul, cu numele Evgheni. Fiul cel mare al familiei, Ivan, a fost hirotonit diacon după seminar, dar a murit tânăr. Alți doi fii, Mihail și Gheorghe, au murit în pruncie, „din slăbiciune din naștere”. La 13 iulie 1878, când Evgheni avea abia un an, tatăl a murit de apoplexie, astfel că băiatul a rămas singurul fiu al mamei văduve.

Între 1887 și 1891 a învățat la școala duhovnicească din Venev, apoi a intrat la Seminarul Teologic din Tula. În 1902 a absolvit Academia Teologică din Sankt Petersburg cu gradul de candidat în teologie, cu lucrarea „Raportul dintre evlavia omului și soarta lui după învățătura Psaltirii”, și cu dreptul de a căuta gradul de magistru fără examen oral nou.

Profesor și monah

La 6 februarie 1903 a fost numit profesor de Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Seminarul Teologic din Taurida, iar la 8 iulie funcționar al comitetului eparhial taurid al Societății misionare ortodoxe. Din 18 martie 1904 a fost membru al comitetului eparhial de cenzură și predici. La 24 mai 1907 a fost numit inspector al seminarului. Din ianuarie 1908 a fost trezorier al tutelei pentru ajutorarea elevilor săraci pe lângă biserica Trei Ierarhi a seminarului. La 6 septembrie 1909 a intrat în consiliul Frăției Alexandru Nevski din Simferopol.

La 28 ianuarie 1912 a fost tuns în monahism la Valaam de arhiepiscopul Serghie (Stragorodski), cu numele Lavrentie; la 30 ianuarie, la Viborg, același arhiereu l-⁠a hirotonit ierodiacon, iar la 5 februarie ieromonah. La 28 februarie 1912 a fost numit rector al Seminarului Teologic din Lituania și egumen al Mănăstirii Sfânta Treime din Vilnius, iar la 17 martie a fost ridicat la rangul de arhimandrit. În 1912-1915 a fost redactor responsabil al „Buletinului Frăției Sfântului Duh din Vilnius”.

Episcop de Balahna

La 28 ianuarie 1917 împăratul Nicolae al II-⁠lea a aprobat raportul Sfântului Sinod „privind numirea rectorului Seminarului din Lituania, Lavrentie, episcop de Balahna, vicar al Nijni Novgorodului, cu rânduiala ca numirea și hirotonia să se facă la Nijni Novgorod”. A cerut Sfântului Sinod hirotonia arhimandritului Lavrentie arhiepiscopul Tihon (Bellavin). La 18 februarie, la ora 12, în biserica Sfintei Cruci a avut loc numirea arhimandritului Lavrentie ca episcop de Balahna, săvârșită de arhiepiscopul Tihon al Lituaniei și Vilnei, arhiepiscopul Ioachim (Levițki) al Nijni Novgorodului și Arzamasului, episcopul Macarie (Gnevușev) de Oriol și Sevsk și episcopul Ambrozie (Smirnov) de Mihailov. La 19 februarie 1917, în catedrala Schimbării la Față din Nijni Novgorod, aceiași episcopi l-⁠au hirotonit episcop de Balahna, vicar al eparhiei Nijni Novgorodului. Arhimandritul Varnava (Beleaev), care a fost de față, scria într-⁠o scrisoare către rude în februarie 1917: „Au hirotonit un episcop nou. Un om cucernic, smerit, cum puțini sunt”. Odată cu numirea ca episcop, a fost numit după tradiție și egumen al Mănăstirii Vozneseniye-⁠Pecerski din Nijni Novgorod. A fost penultimul episcop hirotonit sub Nicolae al II-⁠lea, ultimul fiind Teofan (Ilmenski), hirotonit o săptămână mai târziu.

Din vara lui 1917 a condus provizoriu eparhia Nijni Novgorodului, deoarece arhiereul eparhial plecase la Moscova la Sinodul Local și nu s-⁠a mai întors. A participat ca oaspete de onoare la al doilea Congres panrus al creștinilor de același rit (edinoverți), ținut între 23 și 29 iulie 1917 la Nijni Novgorod. În 1917 a binecuvântat înființarea Frăției Schimbării la Față pentru reînvierea vieții bisericești și obștești. A fost ucenic și prieten duhovnicesc al stareților de la Optina. La 3 aprilie 1918 îi scria Patriarhului Tihon: „…treburi, treburi, cei care cer și vizitatorii m-⁠au copleșit, și mai ales că de la hirotonie sunt tot singur… Și mai trebuie să-⁠mi repet zicala: de sac și de temniță să nu te lepezi… Dar ce să fac? Se vede că trebuie să port această cruce, cât timp Domnul îmi dă puteri”. Slujea și predica des. Cele trei din urmă predici ale lui le-⁠a încheiat cu aceleași cuvinte: „Iubiți frați și surori, trăim o vreme cu totul deosebită, tuturor ne stă în față mărturisirea, iar unora chiar moartea de mucenic”.

La 7 iunie 1918 a avut loc congresul clerului din eparhia Nijni Novgorodului, care a adoptat o hotărâre de protest împotriva luării de la Biserică a bisericilor, mănăstirilor și averii bisericești. A fost alcătuit un apel către păstoriți, semnat de episcopul Lavrentie, ca președinte al congresului, de protoiereul Alexei Porfiriev, starețul catedralei, ca secretar al adunării, și de fostul conducător al nobilimii din gubernia Nijni Novgorod, Alexei Borisovici Neidgardt. În august 1918 au fost arestați aproximativ 700 de foști ofițeri și jandarmi. Au fost împușcați arhimandritul Augustin, locțiitorul Mănăstirii Oranski, protoiereul Nikolai Orlov, starețul bisericii Kazan, și alții, în total 41 de persoane. Aflând de moartea lor, episcopul Lavrentie a săvârșit soborniceste cu frații din Mănăstirea Pecerski o parastas pentru odihna sufletelor celor uciși. La 23 august îi scria Patriarhului Tihon: „Simt o mare osteneală și oboseală din pricina poverii atât de grele, dar așezate pe umerii mei singuratici… Rămas singur în eparhie într-⁠un timp atât de greu și excepțional, în fiecare zi și aproape în fiecare ceas trebuie să primesc vești una mai îngrijorătoare decât alta…”

Arestarea și împușcarea

La 3 septembrie 1918 a fost arestat de cekiști. I s-⁠a îngăduit să slujească în biserica din închisoare. În timpul liber, în celulă, se ruga neîncetat. Lui și altor doi semnatari ai apelului li s-⁠a pus în seamă îndemnul la răscoală armată (pe temeiul că în text erau cuvintele Apostolului „îmbrăcați-⁠vă cu toată armătura lui Dumnezeu”). Toți trei au fost condamnați la moarte, iar slujitorilor Bisericii li s-⁠a propus, ca să le fie cruțată viața, să renunțe la rang; osândiții n-⁠au primit propunerea. La 8 (21) octombrie 1918, prin decretul Patriarhului Tihon, a fost eliberat din conducerea provizorie a eparhiei Nijni Novgorodului.

Înainte de moarte s-⁠a împărtășit și l-⁠a împărtășit pe părintele Alexei (Neidgardt a fost ținut separat). Înainte de moarte se ruga cu mâinile ridicate. Execuția a avut loc la 6 noiembrie 1918 în râpa Pocainski din oraș. Soldații au refuzat să tragă în episcop și sentința a fost executată de pușcași letoni. Trupurile celor împușcați au fost aruncate în Volga.

Canonizarea și cinstirea

În 1981, prin hotărârea Sinodului Arhiereilor al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Hotarelor, a fost canonizat ca sfințit mucenic, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, cu pomenirea la 24 octombrie. A fost trecut în rândul sfinților noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei la Sinodul Jubiliar al Arhiereilor al Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Împreună cu el au fost canonizați protoiereul Alexei Porfiriev și Alexei Neidgardt.

La 7 noiembrie 2003, pe malul Ocăi, la poalele celei mai vechi mănăstiri de călugări, Buna Vestire, s-⁠au adunat sute de tineri din Moscova, Sankt Petersburg, Vladimir, Kaluga, Sarov și Nijni Novgorod ca să cinstească pomenirea noilor mucenici nijegorodeni: episcopul Lavrentie de Balahna, protoiereul Alexei Porfiriev și conducătorul nobilimii gubernia A. B. Neidgardt. La 6 noiembrie 2015, în biserica-⁠catedrală a Nașterii Domnului din orașul Balahna, a avut loc slujba sobornicească în pomenirea sfințitului mucenic Lavrentie, episcop de Balahna, condusă de protopopul Mihail Miniuhin, cu participarea întregului cler al protopopiatului. Din scrierile lui se păstrează scrisori, între care una către A. F. Kerenski, precum și predici și cuvântări publicate în periodicele eparhiale între 1903 și 1917.