Elesbaan

Sfântul Binecredinciosul Rege Elesbaan, numit și Caleb sau Ella Asbeha, a fost rege al Aksumului, în Etiopia și Eritreea de azi, în prima jumătate a veacului al VI-⁠lea. A fost cinstit pentru ocrotirea creștinilor din Arabia de Sud. Este pomenit la 27 octombrie, iar în unele calendare ortodoxe, la 6 noiembrie.

Numele

Numele lui de botez este Caleb, după personajul biblic, iar numele de domnie, Ella Asbeha. Pe monede și pe inscripțiile lăsate la Aksum se numește fiul lui Tazena. Izvoarele grecești îl numesc în felurite chipuri: Procopius îl scrie Hellestheaeus, iar alții Elesboas sau Elesbaan; de aici numele sub care este cunoscut ca sfânt. Cardinalul Caesar Baronius l-⁠a adăugat în Martirologiul roman în veacul al XVI-⁠lea, pentru ocrotirea creștinilor.

Războiul din Yemen

În vremea lui, Aksumul, aliat creștin al Imperiului Bizantin, a ajuns la culmea puterii. În jurul anului 520, la cererea împăratului Iustin I, Caleb a pornit o expediție în Yemen, împotriva regelui himiarit Yusuf As'ar Yath'ar, numit Dhu Nuwas, un convertit la iudaism care prigonea comunitatea creștină din Najran. Procopius, Ioan de Efes și alți istorici ai vremii istorisesc această campanie. După lupte aprige, oastea lui Caleb l-⁠a înfrânt pe Yusuf și l-⁠a ucis, iar Caleb a pus ca vicerege al Himiarului pe un creștin din ținut, Sumyafa Ashwa. Se spune că Najran a fost eliberat, lucru povestit în viața episcopului Grigorie al Himiarului. Stăpânirea aksumită în Yemenul de apus a ținut până în jurul anului 525, când Sumyafa Ashwa a fost înlăturat de Abraha, care s-⁠a făcut rege. Procopius spune că Caleb a încercat de mai multe ori, fără izbândă, să-⁠și recapete ținuturile de peste mare.

Domnia

Domnia lui a fost însemnată și prin aducerea în regat a triburilor agau din Wag și Lasta; Cosma Indicopleustes pomenește pe un guvernator al agauilor, încredințat de Caleb să păzească drumurile caravanelor din sud. Din anul 530 se păstrează știrea unei întâlniri între el și solul și istoricul bizantin Nonnosus.

Retragerea și cinstirea

Tradiția etiopiană spune că Caleb a lăsat până la urmă tronul, a dăruit coroana bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim și s-⁠a retras într-⁠o mănăstire; după unele relatări, în jur de 540, în mănăstirea Pantaleon, lângă Aksum, în favoarea unuia dintre fiii lui. Fiii lui, Gebre Meskel, Israel și Gebre Krestos, au domnit după el. La Aksum se află două clădiri ruinate, una socotită mormântul lui, cealaltă al fiului său Gebre Meskel. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca pe un rege binecredincios.