Arefa Mitrenin

Sfântul Mărturisitor Arefa Mitrenin, ieromonah (în lume Alexandru Fiodorovici Mitrenin), s-⁠a născut la 21 noiembrie 1879 la Kronstadt și a murit în surghiun, în noiembrie 1932, în vârstă de cincizeci și trei de ani. A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din august 2000. Se pomenește la 6 noiembrie, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Sankt-⁠Petersburg, la 11 iulie, în Soborul sfinților de la Valaam, la 22 august, în Soborul sfinților moscoviți, la 5 septembrie, și în Soborul sfinților din districtul mitropolitan al Asiei Centrale, la 8 septembrie.

A intrat la Mănăstirea Valaam la 26 mai 1902. A fost înscris novice la 20 martie 1906, tuns monah cu numele Arefa la 22 mai 1910, hirotonit ierodiacon la 30 iulie 1915 și ieromonah la 28 aprilie 1921. Din februarie 1917 a făcut ascultarea de strană la metocul din Moscova și a ținut rândul slujbelor. În 1925 a plecat în Finlanda, la Mănăstirea Valaam, de unde a fost alungat la 22 octombrie pentru credincioșia față de Biserica Rusă și față de calendarul iulian. Din 1927 a locuit în paraclisul Mănăstirii Valaam din Leningrad, pe insula Vasilievski. A fost arestat la 18 februarie 1932. În ziua aceea au fost arestați la Leningrad 318 monahi și monahii din felurite mănăstiri, între ei nouă frați de la metocul Valaam, și printre ei ieromonahul Arefa.

La interogatoriu a spus: „Împotriva puterii sovietice nu am ieșit niciodată activ, dar nu pot fi om sovietic, pentru că pe noi, monahii, ne-⁠au lipsit de toate: mănăstirile și bisericile se închid, preoții sunt surghiuniți; în general puterea sovietică face peste tot prigoană împotriva religiei”. Din actul de acuzare al dosarului se vede că în 1931 până la 1932 OGPU aflase că în Lavra Alexandru Nevski, fosta Mănăstire Novo-⁠Deviciî, și în fostul metoc de la Kiev se strâng elemente contrarevoluționare, care fac sistematic contraagitație și pregătesc și răspândesc scrieri bisericești și monarhice, imnuri, versuri și acatiste; că se organizau pelerinaje la mormintele „fericitului Matei” și „tăcutului Patermufie”, prefăcute în demonstrații antisovietice; că se creaseră cămine monahale ilegale și că se păstra o legătură strânsă cu cei din lagăre și cu duhovnicul surghiunit, prin scrisori, bani și hrană. Pe temeiul articolelor 58-10 și 58-11 din Codul Penal, ieromonahul Arefa a fost surghiunit în Kazahstan pe trei ani, de la 17 februarie 1932. A murit în surghiun în noiembrie 1932 și a fost îngropat la Tașkent.