Atanasie I al Constantinopolului

Sfântul Atanasie I, patriarhul Constantinopolului, a păstorit Biserica Constantinopolului în două rânduri, din 1289 până în 1293 și din 1303 până la sfârșitul anului 1309 sau începutul lui 1310. Născut la Adrianopol, într-⁠un an cuprins între 1230 și 1235, a fost un monah aspru, un luptător împotriva unirii cu Roma și un reformator al vieții bisericești. Contemporanii îl numeau „noul Gură de Aur”, iar Biserica îl cinstește în luna octombrie.

Tinerețea monahală

Numele lui din botez a fost Alexie; părinții, după tradiția vieții lui, se numeau Gheorghe și Eufrosina. Încă tânăr s-⁠a călugărit la Tesalonic, primind numele Acachie, și a viețuit pe muntele Ganos din Tracia, apoi la Muntele Athos, unde a locuit într-⁠o peșteră lângă mănăstirea Iviru, ce se păstrează și azi, și a fost trapezar al mănăstirii Esfigmenu. Trecând prin Ierusalim și prin alte locuri sfinte din Asia Mică, a ajuns pe muntele Galesios, unde a rămas opt ani; acolo a primit marea schimă, cu numele Atanasie, și a fost hirotonit diacon și preot fără voia lui.

Pe vremea patriarhului Ioan Bekkos, adept al unirii cu Roma, a fost prigonit pentru statornicia lui împotriva unirii și a fost socotit de contemporani mărturisitor. Nu avea o învățătură aleasă, dar se deosebea prin nevoința sa, prin asprimea purtărilor și a părerilor și prin împotrivirea față de unirea cu Biserica Romei.

Întâia patriarhie

Împăratul Andronic al II-⁠lea Paleologul l-⁠a propus patriarh, iar la 14 octombrie 1289 a fost ales. Cu sprijinul împăratului s-⁠a arătat mare iubitor de săraci și s-⁠a luptat cu corupția și cu înșelăciunile cu hrana, în Constantinopol. A încercat să impună o disciplină strictă monahilor care rătăceau prin provincii în loc să stea în mănăstirile lor și episcopilor care locuiau în capitală în loc să fie în eparhiile lor, din pricina năvălirilor turcești. Această reformă l-⁠a pus în conflict cu patriarhii Alexandriei și Antiohiei, care trăiau în capitală. Unii episcopi s-⁠au întors în eparhii, dar măsurile lui, împreună cu firea sa aspră, i-⁠au făcut mulți dușmani. La 16 octombrie 1293, după unele izvoare, sinodul, fără învoirea împăratului, l-⁠a scos din scaun, iar el a plecat din patriarhie și s-⁠a retras la o mănăstire.

A doua patriarhie

În septembrie 1303, după un cutremur înfricoșător, împăratul Andronic l-⁠a rechemat. În iunie 1308 l-⁠a hirotonit mitropolit al Kievului și al întregii Rusii pe Petru. Partida clericilor favorabili unirii l-⁠a silit să se retragă la începutul anului 1310 sau în septembrie 1309. S-⁠a retras la mănăstirea Xerolophos din Constantinopol, unde a murit la adânci bătrânețe, în 1310 după cele mai multe izvoare, iar după altele, mai târziu. Acolo a început și cinstirea lui ca sfânt. Păstrăm o bogată corespondență a lui cu împăratul, cu ierarhii și cu dregători, izvor de preț pentru istoria vremii.

Cinstirea

Sfântul Atanasie a fost proslăvit în rândul sfinților; Biserica îl pomenește la 24 octombrie după stilul vechi, iar Biserica Greacă la 28 octombrie.