Areta din Najran

Sfântul Mucenic Areta (Arethas, al-⁠Harith ibn Kaab) a fost căpetenia comunității creștine din Najran, în sudul Arabiei, la începutul veacului al VI-⁠lea, ucis în prigoana pornită de regele Dhu Nuwas, în 523. Se pomenește la 24 octombrie (în Biserica Etiopiană, la 26 hedar).

Najran și prigoana

Era stăpân lumesc al orașului și al împrejurimilor, moștenind slujba de la tatăl său, și a ajuns în fruntea comunității creștine după moartea episcopului Pavel, fără să fie el însuși cleric. Pe vremea aceea Dhu Nuwas (Iosif Asar Iasar), care se făcuse iudeu, a ajuns rege al Himyarului (în jur de 518) și a pornit război cu Aksumul, regatul creștin din Etiopia de azi. După izvoarele medievale care se referă la povestirea lui Ioan din Efes, el a spus că îi va prigoni pe creștinii din regatul lui, fiindcă cei din alte regate îi prigoneau pe frații lui de credință. Scrisoarea episcopului Simeon din Bet Arșam, din 524, vorbește despre prigoana lui Dhu Nuwas (numit acolo Dimnon) la Najran (azi al-⁠Uhdud, în Arabia Saudită); Coranul o pomenește și el (sura 85, 4-8). Dhu Nuwas a atacat garnizoana aksumită de la Zafar, a cucerit orașul și i-⁠a ars bisericile, apoi s-⁠a mutat la Najran. Când el a cerut oastea orașului, ostașii s-⁠au întors din drum, aflând că toți creștinii din Himyar erau omorâți. Regele a socotit aceasta răscoală și a înconjurat cetatea.

După povestirea sârbă, cetățenii au închis porțile și au rezistat mult; Dhu Nuwas a făgăduit că nu le va face nimic dacă îi deschid porțile, ia dajdia și pleacă. Creștinii au crezut și au deschis; atunci a avut loc un măcel cumplit. După asediul și căderea cetății, în toamna lui 523, Areta a stat înaintea regelui. A refuzat să se lepede de credință și, cu îndrăzneală, l-⁠a mustrat pe stăpânitorul iudeu, întărind curajul concetățenilor lui. Din porunca regelui, Areta și ceilalți cetățeni din Najran au fost arși (după altă versiune, decapitați), într-⁠o albie secată a unui râu sau într-⁠un șanț săpat anume. Se vorbește de 4.299 de mucenici (după alte izvoare, peste 4.000; după unii, aproape 20.000, ceea ce poate fi o exagerare). Preoții erau între ei. Auzind, împăratul Iustin I a cerut regelui din Aksum, Elesboas, să pornească împotriva lui Dhu Nuwas; acesta l-⁠a învins și l-⁠a ucis (asediul Najranului, 523-525). Se crede că Areta este strămoșul tribului Banu al-⁠Harith.

Izvoarele și cinstirea

Viața lui se cunoaște din Martiriul lui Areta, păstrat în două redactări: cea mai veche și mai autentică, aflată de Michel Le Quien, nu mai târzie de veacul al VII-⁠lea, și cea revizuită de Simeon Metafrastul, din veacul al X-⁠lea; versiunile etiopiană și arabă au fost traduse în franceză în 2006, cea greacă în 2007. La ruși, cinstirea lui e atestată de timpuriu: e pomenit în calendarul Evangheliei de la Ostromir (1056-1057), iar slujba cu canonul lui Teofan se află într-⁠un Mineiu din 1096; în 1073 o parte din moaște a fost adusă de la Constantinopol la Lavra Peșterilor din Kiev.