Alexei Șarov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexei (Alexei Dimitrievici Șarov) a fost protoiereu, născut la 7 februarie 1883 (fișa dă 1882) într-⁠o familie din starea preoțească a gubernei Moscova, și împușcat la 17 februarie 1938 pe poligonul de la Butovo. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în 2000, la Sinodul Arhieresc Jubiliar din 13 până în 16 august, între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Pomenirea lui este la 4 (17) februarie.

Tatăl lui, Dimitrie Filaretovici, cetățean de onoare, în rang de secretar de gubernie, conducea oficiul poștal din satul Irininskoe, iar bunicul, Filaret Petrovici, fusese citeț la biserica acelui sat. În 1900 a terminat școala teologică de la Don, iar în 1906 seminarul teologic din Moscova. După seminar a lucrat ca învățător la școala parohială. În 1908 a fost hirotonit preot pentru biserica Înălțării Sfintei Cruci din Dmitrievski Pogost, ținutul Klin, unde a slujit toată viața. În 1930 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

În 1930 părintele Alexei a fost trecut pe lista celor care urmau să fie dezchiaburiți și mutați cu sila. După apariția articolului lui Stalin, „Amețeala de succese”, mutarea a fost anulată, iar autoritățile s-⁠au mulțumit să ia familiei preotului o vacă și să-⁠i pună o dare mai mare. A primit ca răsplată brâul preoțesc în 1916, scufia în 1921, camilafca în 1923, crucea de piept în 1927 și palița în 1930.

A fost arestat la 26 ianuarie 1938 și închis în închisoarea Butîrka. La anchetă a fost întrebat dacă știa despre activitatea contrarevoluționară a unor oameni foarte religioși, frații Fedotov și epitropul Kliușkin, arestați de NKVD. A răspuns că îi cunoștea bine ca oameni foarte credincioși și că avea relații bune cu ei, dar despre activitatea lor contrarevoluționară nu știa nimic. Când a fost învinuit că, în calitate de slujitor al cultului, ar fi spus lucruri antisovietice împotriva politicii partidului și a puterii sovietice, a spus că nu se recunoaște vinovat și că nu a spus niciodată nicăieri vorbe contrarevoluționare.

„Troica specială a NKVD” pentru regiunea Moscova l-⁠a osândit la moarte la 8 februarie 1938, după articolul 58, punctele 10 și 11, pentru agitație antisovietică. A fost împușcat la 17 februarie 1938 și îngropat pe poligonul Butovo. A fost reabilitat în 1989 de procuratura regiunii Moscova.