Metodie Krasnoperov

Sfântul Ierarh Mucenic Metodie (în lume Mihail Platonovici Krasnoperov, 30 iulie 1868 - 17 februarie 1921) a fost episcop de Petropavlovsk, vicar al eparhiei Omsk, ucis cu baionetele de soldații roșii. A fost trecut între Noii Mucenici ai Rusiei de Soborul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000. Se pomenește la 4 februarie pe stilul vechi (17 februarie pe cel nou).

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut la 30 iulie 1868 în satul Viatskoe din ținutul Sarapul, gubernia Viatka, într-⁠o familie săracă a unui citeț, Platon Krasnoperov. A absolvit școala duhovnicească din Sarapul, apoi seminarul din Viatka, în 1890. La 22 octombrie 1891 episcopul Atanasie (Parhomovici) al Sarapulului l-⁠a hirotonit pe Mihail preot la biserica Tihvin a Maicii Domnului din satul Pazdeâri, ținutul Sarapul. La 19 februarie 1896 a fost numit preot suplimentar la catedrala Înălțarea din Sarapul, ca și conducător și profesor de religie al școlii parohiale Sfântul Nicolae. În vremea slujirii ca preot a rămas văduv și a hotărât să se dăruiască cu totul Bisericii; pentru aceasta a socotit mai întâi necesar să-⁠și încheie studiile și în 1898 a intrat la Academia Teologică din Kazan. Rector al academiei era atunci episcopul Antonie (Hrapovițki); întâlnirile cu el și convorbirile lui despre monahism l-⁠au înclinat pe părintele Mihail să primească tunderea monahală. La 11 februarie 1900, în timpul studiilor la anul trei, episcopul Antonie l-⁠a tuns monah cu numele Metodie și l-⁠a numit totodată protopop al clericilor ce studiau la academie. În 1902 a absolvit grupa misionară a secției tătare a academiei, cu gradul de candidat în teologie (teza: „Păstorul Bisericii după învățătura Sfântului Apostol Pavel”). La 16 august același an a fost numit ajutor de supraveghetor al școlii duhovnicești din Ufa.

Ca ieromonah vizita „adăposturile de noapte”, căuta să-⁠i ajute pe locuitorii lor, se ruga împreună cu ei, făcea privegheri, citea acatiste și în Postul Mare îi spovedea înainte de împărtășanie. Din 1903 a fost inspector al seminarului misionar Alexandrovsk și membru al secției Ardon a consiliului științific eparhial Vladikavkaz. În 1905 a fost numit rector în exercițiu al seminarului. La 20 noiembrie 1906 a fost numit rector al seminarului din Ufa, cu ridicarea din oficiu la rangul de arhimandrit. Păstor cucernic și predicator înzestrat, i se încredința adesea să vorbească în catedrala din Ufa. A organizat lecturi religios-⁠morale și antialcoolice într-⁠o sală a școlii parohiale din Ufa. Într-⁠un an cu recolte slabe a strâns, prin chemarea sa, peste douăzeci de mii de ruble pentru cei flămânzi. Din 1908 a fost în același timp redactor al părții neoficiale a „Ufimskie eparhialnie vedomosti” și ajutor al președintelui consiliului „Frăției Învierii lui Hristos”. Din 1912 a fost și președinte al comisiei eparhiale de binefacere pentru ajutorarea populației.

Episcopul

De la 10 februarie 1913 a fost episcop de Akmolinsk, vicar al eparhiei Omsk. A fost ajutor și tovarăș de luptă al arhiepiscopului Andronic (Nikolski). Ei au dus lupta împotriva viciului beției, care căpăta la începutul secolului XX proporții tot mai amenințătoare în Rusia, și împotriva sectelor înrădăcinate în Siberia, baptiștii și hlîștii. În anul următor duma orașului Petropavlovsk a cerut mutarea reședinței episcopului la Petropavlovsk. Dorința autorităților și orășenilor era atât de mare, încât s-⁠au angajat, dacă cererea li se va îndeplini, să dea anual din bugetul orașului două mii de ruble pentru locuința episcopului. Curând cererea a ajuns la împărat și a venit încuviințarea. Din 6 noiembrie 1914 a fost episcop de Petropavlovsk, vicar al eparhiei Omsk, după mutarea vicariatului de la Akmolinsk la Petropavlovsk.

Slujea adesea. În 1915 a condus o procesiune cu icoana Sfântului Nicolae dăruită de Nicolae al II-⁠lea, de la Petropavlovsk la Akmolinsk (500 de verste între orașe), vizitând pe drum enoriașii, slujind și împărțind literatură duhovnicească. La întoarcere a mers pe alt drum, vizitând sate noi. Era respectat și de ortodocși, și de musulmani. După răsturnarea monarhiei, la 27 martie 1917 Sovietul deputaților muncitorilor și soldaților a trimis o telegramă lui Kerenski și procurorului general al Sfântului Sinod cerând îndepărtarea episcopului Metodie din Petropavlovsk pentru „activitate reacționară”, dar cererea a fost lăsată fără urmare.

Mucenicia

În 1921 a izbucnit în Siberia de Apus o răscoală țărănească, născută din samavolnicia detașamentelor bolșevice de rechiziții. Răsculații au reușit să ocupe mai multe orașe, între ele Petropavlovsk. Răscoala a fost înăbușită cu cruzime. La 17 februarie 1921 un detașament pedepsitor bolșevic a ocupat Petropavlovskul. Episcopul Metodie slujise în ziua aceea Sfânta Liturghie și un te-⁠deum în biserica Sfântul Nicolae. După slujbă a ieșit în piața din fața bisericii, unde se adunase poporul, și a fost străpuns cu baionetele de soldații roșii. După predanie, i s-⁠a înfipt, deja mort, o cruce într-⁠una din răni. În realitate a fost executat, cu zece mireni dintre răsculații prinși, din porunca comandantului grupului de trupe de pază a liniei ferate Omsk-⁠Celeabinsk, N. I. Koritski, în urma unei hotărâri a „tribunalului extraordinar militar-⁠revoluționar de câmp”. Locul înmormântării lor este necunoscut.

Canonizarea

Numele episcopului Metodie a fost trecut în lista de lucru pe nume a noilor mucenici și mărturisitori ruși la pregătirea canonizării săvârșite de Biserica Ortodoxă Rusă din afara hotarelor în 1981; canonizarea însăși nu a fost însă pe nume, iar lista noilor mucenici a fost publicată abia la sfârșitul anilor 1990. Episcopul Metodie a fost trecut între Noii Mucenici ai Rusiei în 2000, la Soborul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Scrieri

Cuvântul rostit la numirea lui ca episcop de Akmolinsk, vicar al eparhiei Omsk, și lucrarea de candidat „Păstorul Bisericii după învățătura Sfântului Apostol Pavel” (Izvestiia Kazanskoi Eparhii, 1903, nr. 3).