Ioan Tihomirov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Tihomirov, protoiereu, s-⁠a născut la 13 august 1876 la Vladimir și a fost împușcat la poligonul Butovo, lângă Moscova, la 17 februarie 1938. A fost numărat între noii mucenici ai Rusiei de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la 30 iulie 2003, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 4 februarie, în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei și în soborul noilor mucenici de la Butovo.

Slujirea

S-⁠a născut în orașul Vladimir, în familia unui mic slujbaș, Petru Fiodorovici Tihomirov. În 1897 a terminat seminarul teologic din Vladimir și în curând a fost hirotonit. În 1926 a fost ridicat la rangul de protoiereu. Până în 1930 a slujit la catedrala Acoperământului Maicii Domnului din orașul Melenki, care ținea atunci de regiunea Ivanovo. În aprilie 1930 a fost mutat la biserica icoanei Maicii Domnului de la Ierusalim din satul Vospușka, în raionul Petușki, regiunea Moscova. La 17 decembrie 1932 a fost numit iar la catedrala Acoperământului din Melenki și în același an a primit palița. Din 17 aprilie 1933 a slujit în satul Vlasovskoe, raionul Korobov, din martie 1936 în satul Noviselebnoe, iar la 1 iunie 1936 a fost rânduit la biserica icoanei Maicii Domnului de la Kazan din satul Petrovskoe, raionul Șatura. Paroh al acestei biserici timp de patruzeci de ani fusese protoiereul Alexandru Saharov, arestat în noaptea de 15 spre 16 noiembrie 1937 și împușcat la 3 decembrie la Butovo.

Arestarea și mucenicia

Autoritățile se pregăteau să-⁠l aresteze și pe părintele Ioan Tihomirov. În ianuarie 1938, anchetatorul Sirotkin, de la NKVD din raionul Șatura, a interogat mai mulți martori mincinoși, care au declarat că popa Tihomirov este dușman al orânduirii sovietice, a strâns în jurul lui elemente antisovietice și bisericești, a răspândit în noiembrie 1937, între colhoznici, calomnii contrarevoluționare despre arestarea popii Saharov și a spus că bolșevicii chinuiesc preoții, iar în ziua alegerilor se va vota și pentru închiderea bisericii, deci nu trebuie mers la ele. Au mai spus că a adăpostit în 1937 pe la el preoți rătăcitori.

În 1957, unul dintre martori, care pe atunci era șeful administrației locative a consiliului orășenesc, a fost reinterogat și a povestit că, la indicațiile comitetului orășenesc al partidului, activul din Petrovskoe a hotărât să închidă biserica, lucru greu de făcut cât avea preot. Pe popa Saharov l-⁠au dat la o parte, iar peste un timp, la cererea cetățenilor, s-⁠a trimis un al doilea preot, Tihomirov. El și prietenul lui, Kirsanov, au mers să se sfătuiască cu anchetatorul Sirotkin cum să-⁠l îndepărteze. Acesta le-⁠a spus că rânduiește el totul, doar să vină să semneze. A doua zi au mers și au semnat procesele-⁠verbale, fără să citească ce scria în ele, căci biserica trebuia închisă cu orice preț. După ce au semnat, preotul a fost arestat.

La 26 ianuarie 1938 părintele Ioan Tihomirov a fost arestat și închis în închisoarea raionului Egoriev. A doua zi a fost interogat și a spus de două ori că nu a făcut nicio activitate contrarevoluționară și nu se socotește vinovat. Cercetarea s-⁠a încheiat aici. La 11 februarie 1938 troica NKVD pentru regiunea Moscova l-⁠a osândit la moarte prin împușcare, pentru „agitație contrarevoluționară împotriva alegerilor în Sovietul Suprem”. La 17 februarie 1938 a fost împușcat la poligonul Butovo, lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.