Isidor Pelusiotul

Cuviosul Isidor Pelusiotul a fost monah și scriitor bisericesc din Egipt, la cumpăna dintre veacurile al IV-⁠lea și al V-⁠lea. S-⁠a retras pe un munte lângă cetatea Pelusion, în tradiția Părinților din pustie, și este cunoscut mai ales pentru scrisorile sale către episcopi, împărați și oameni de toate felurile. A murit către anul 440, după unele izvoare mai târziu, spre 450. Biserica îl pomenește la 4 februarie.

Viața S-⁠a născut la Alexandria, într-⁠o familie creștină înstărită, și era rudă cu arhiepiscopul Teofil al Alexandriei. Era singurul copil al părinților, care l-⁠au învățat cărțile Bisericii și limba greacă, în care a strălucit. A avut o formare largă: teologie, literatură greacă veche, filozofie, retorică și alte științe. Când a aflat că alexandrinii și episcopii voiau să-⁠l facă patriarh, a fugit noaptea la Pelusion și s-⁠a călugărit într-⁠o mănăstire de acolo, sau, după alte izvoare, a trăit ca pustnic pe muntele Pelusion. A ajuns cunoscut pentru rigoarea cu care păzea regula și pentru ostenelile sale, și în scrisorile lui sunt semne că a fost egumen, poate și preot.

Într-⁠o călătorie la Constantinopol l-⁠a văzut și l-⁠a ascultat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, de care s-⁠a apropiat ca un ucenic. A luat apărarea lui Ioan în vremea prigoanei pornite de împărăteasa Eudoxia și de patriarhul Teofil. După moartea sfântului ierarh, a stăruit ca Biserica Alexandriei să-⁠i pună numele în dipticuri, ceea ce s-⁠a făcut mai târziu. Când disputa cu nestorienii s-⁠a aprins, i-⁠a scris împăratului Teodosie al II-⁠lea și l-⁠a îndemnat să adune Sinodul al III-⁠lea Ecumenic de la Efes, în 431. I-⁠a scris și lui Chiril al Alexandriei, sfătuindu-⁠l să lase deoparte certurile și să nu amestece Biserica cea vie în răzbunările lui personale.

Scrisorile Singura lui operă păstrată este o mare culegere de fragmente din corespondența sa, cu peste două mii de scrisori; istoricul Nichifor spune că a scris mai mult de zece mii, prin care mustra pe unul, sfătuia pe altul, mângâia pe al treilea. Sunt scurte, de câteva rânduri, și se împart în trei: despre dogmă și Scriptură, despre disciplina bisericească și monahală și despre morala practică pentru mirenii de toate rândurile. Se găsesc în volumul 78 din „Patrologia Greacă”. Unele sunt prețioase pentru tâlcuirea Bibliei grecești. Spre deosebire de alți scriitori ascetici, Isidor nu s-⁠a ocupat de teoria mistică, ci de chestiuni morale; în mai multe scrisori repetă că nimic nu este egal virtuții. Credea că faptele bune valorează mai mult decât predica cu glas de aur. Despre monahii începători, el sfătuia să nu li se arate de la început toată asprimea regulii, ca să nu fie descurajați, nici să fie lăsați în lenevie, ci să fie duși treptat spre cele desăvârșite. A apărat și cinstirea moaștelor mucenicilor, ca izvor de vindecări.

Cinstirea Isidor a murit către 440-450, în adânci bătrânețe. Este socotit unul dintre Părinții Bisericii, iar scrisorile lui l-⁠au făcut cunoscut în toată creștinătatea. Este pomenit la 4 februarie.