Nicolae Studitul

Cuviosul Nicolae Studitul, numit și Mărturisitorul, a fost monah bizantin, născut în anul 793 în Creta, și a ajuns de două ori egumen al mănăstirii Studion din Constantinopol, între 846 și 850 și între 867 și 868. A pătimit împreună cu Sfântul Teodor Studitul în vremea luptei împotriva sfintelor icoane. Biserica îl pomenește la 4 februarie.

Copilăria și viața la Studion

S-⁠a născut într-⁠un sat numit Kydonia, în Creta. Un izvor spune că încă de mic a învățat Sfintele Scripturi. La zece ani a fost trimis să crească la mănăstirea Studion din Constantinopol, unde se aflau ca monahi unchiul său, Sfântul Teofan Însemnatul, și egumenul Sfântul Teodor Studitul. Copiii trăiau acolo într-⁠o casă aparte, în afara zidurilor mănăstirii, ridicată pentru școală. Mai târziu s-⁠a călugărit și a primit preoția.

Mărturisirea în vremea iconoclasmului

Când pe tronul Bizanțului a urcat împăratul Leon Armeanul, care i-⁠a prigonit pe apărătorii cinstirii icoanelor, patriarhul Nichifor, episcopii și egumenii au stat de partea icoanelor, iar Leon i-⁠a trimis pe toți în surghiun. Sfântul Teodor Studitul și fericitul Nicolae, arestați în anul 814, au fost bătuți cu cruzime și închiși la Mesopa, lângă lacul Apolonias, unde au stat un an. Apoi au fost duși departe, spre răsărit, la Boneta, și chinuiți greu.

După moartea lui Leon, în 820, împăratul Mihail Balbul a poruncit să fie eliberați toți cei osândiți pentru credință. Nicolae și Teodor au fost lăsați liberi. La Calcedon l-⁠au vizitat pe patriarhul Nichifor, închis și el, și împreună au mers la Constantinopol să-⁠l îndemne pe împărat să primească dreapta credință. Împăratul nu i-⁠a ascultat, dar nici nu a oprit pe nimeni să se închine sfintelor icoane. Apoi s-⁠au așezat pe o insulă, unde au slujit la biserica Sfântului Mucenic Trifon, și acolo a adormit Sfântul Teodor Studitul. Un izvor spune că, nouă ani mai târziu, Nicolae a fost iarăși prigonit și chinuit de iconoclaști.

După izvoarele noastre, în vremea împăratului Teofil, când prigoana a reînceput, Nicolae a fugit din loc în loc până la moartea lui, în 842. Pacea a venit sub împărăteasa Teodora, iar patriarh era Sfântul Metodie. Atunci s-⁠a întors la Studion.

Egumen și închisoare

A fost ales egumen în 846, după un izvor în vremea patriarhului Ignatie. După trei ani a lăsat egumenia fericitului Sofronie și s-⁠a retras la un loc liniștit, ca să trăiască în tăcere. După moartea lui Sofronie a fost chemat din nou să fie egumen. În cearta dintre împăratul Mihail al III-⁠lea și patriarhul Ignatie a fost închis în temniță, iar împăratul Vasile Macedoneanul, după ce a ajuns la tron, l-⁠a eliberat.

Izvoarele spun că și în viață a făcut minuni prin harul lui Dumnezeu. A vindecat-⁠o de boală pe Evdochia, soția împăratului Vasile, și pe Elena, soția patriciului Manuil. Nobilului Teofil Melissenos, care nu avea copii, i-⁠a binecuvântat fiica nou-⁠născută și a prorocit că va trăi și va avea mulți copii, iar lucrul s-⁠a împlinit.

Adormirea

A adormit în Domnul la 4 februarie 868, la Constantinopol, în al șaptezeci și cincilea an al vieții. În ziua morții i-⁠a întrebat pe monahi ce le lipsește, iar ei au răspuns: grâu. El le-⁠a spus că Cel Ce a hrănit pe Israel în pustie va trimite grâu din belșug în trei zile. În a treia zi a sosit la mănăstire o corabie încărcată cu grâu, trimisă de împăratul Vasile. Se pare că unele manuscrise ale Studionului din pragul secolului al IX-⁠lea îi aparțin. Biserica îl pomenește la 4 februarie, iar Biserica Sârbă în aceeași zi, adică 17 februarie pe calendarul nou.