Gheorghe Vsevolodovici

Sfântul Mare Cneaz Gheorghe (Iuri) al II-⁠lea Vsevolodovici a fost mare cneaz al Vladimirului între 1212 și 1216 și între 1218 și 1238, întemeietorul orașului Nijni Novgorod, și a murit în lupta cu mongolii de la râul Sit, la 4 martie 1238. Este cinstit de Biserica Ortodoxă Rusă ca binecredincios cneaz și pomenit la 4 martie. Moaștele lui se află în catedrala Adormirii din Vladimir.

Tinerețea

S-⁠a născut la Suzdal, la 26 noiembrie 1188, al treilea fiu al marelui cneaz Vsevolod al III-⁠lea Cuibul Mare și al Mariei Șvarnovna, cinstită ca Sfânta Maria a Vladimirului. Botezat de episcopul Luca, a primit la 28 iulie 1192 tunderea cavalerească și a fost pus pe cal în aceeași zi, cu mare bucurie în cetate. S-⁠a distins în 1207 în luptele cu cneazul Riazanului și, în 1208-1209, în expediția la Torjok împotriva novgorodenilor. În 1211 s-⁠a căsătorit cu Agafia, fiica cneazului Vsevolod Sviatoslavici Cernîi al Cernigovului, în catedrala Adormirii din Vladimir. În același an tatăl lui a hotărât, după un sfat cu boierii și episcopul Ioan, să-⁠i lase lui tronul Vladimirului, încălcând dreptul fiului mai mare, Constantin.

Domnia

La moartea lui Vsevolod, în 1212, frații s-⁠au certat și a izbucnit un război pentru moștenire. Constantin s-⁠a aliat cu Mstislav cel Îndrăzneț al Novgorodului; după bătălia de la râul Lipița, din aprilie 1216, Iuri a pierdut Vladimirul și a primit Gorodeț. În 1218, după moartea lui Constantin, care îl numise urmaș, Iuri s-⁠a întors la Vladimir ca mare cneaz. A purtat o politică activă, urmărind să-⁠și întindă influența fără mari conflicte: între 1220 și 1234 a purtat paisprezece expediții, din care cele trei care au dus la bătălii au fost biruințe. Împotriva bulgarilor de pe Volga a trimis în 1220 o mare oștire, care a jefuit cetatea Oșel; și, ca să păzească locul în care se întâlnesc Volga și Oka, a întemeiat în 1221 cetatea Nijni Novgorod, cu o biserică închinată Arhanghelului Mihail. A făcut expediții și împotriva mordvinilor. Când mongolii au apărut întâia dată, în 1223, a trimis o ceată sub nepotul său Vasilko, dar a ajuns prea târziu pentru dezastrul de la Kalka. În 1222-1223 a trimis trupe în ajutorul estonilor, în răscoala lor.

Invazia mongolă și moartea

În iarna lui 1237, oastea lui Batu Han a năvălit în Riazan, ale cărui cneji i-⁠au cerut ajutor, dar Iuri a stat la îndoială; după unele cronici, a primit cu dispreț solii mongoli. L-⁠a trimis pe fiul său Vsevolod, dar prea târziu. După nimicirea Riazanului, în decembrie, mongolii au înaintat spre Kolomna; oastea lui Iuri a fost biruită. După arderea Moscovei, au asediat Vladimirul în 2 sau 3 februarie 1238. Iuri plecase din capitală, ca să adune o oaste mai mare pe râul Sit, lăsând cetatea fiilor săi Mstislav și Vsevolod. Cetatea a căzut la 7 februarie. Soția lui, Agafia, fiii, fiica Teodora, nurorile și nepoții, împreună cu episcopul Mitrofan, au murit când catedrala Adormirii, unde se adăpostiseră, a fost incendiată și s-⁠a prăbușit. La 4 martie 1238, Iuri a căzut în bătălia de la râul Sit, în care mongolii au zdrobit oastea Vladimir-⁠Suzdalului.