Alexie Drozdov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexie Drozdov, protodiacon, s-⁠a născut la 5 octombrie 1883 în orașul Bui, gubernia Kostroma, în familia lui Alexandru Nicolaevici Drozdov, secretar al administrației orășenești. A răposat în lagăr la 14 iulie 1942, după ce fusese arestat în 1937 pe nedrept. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

A terminat școala duhovnicească din Galici și trei ani de seminar la Kostroma, apoi a fost învățător la o școală parohială din satul Sudai. La 22 octombrie 1904 a fost hirotonit diacon la Mănăstirea Ipatiev, pentru biserica Sfântul Nicolae din Nicolscoe-⁠Goritți, de episcopul Visarion al Kostromei. Din 1906 a slujit în mai multe biserici: la Krasnoe, la uzina Lîsva din gubernia Perm, la Cetvertinovka din Podolia și, din 1916, la catedrala Sfântul Mihail din Olgopol. Din 1917 a slujit la Ruza și Serpuhov, din 1922 la Bui, din 1928 la Ivanteevka, din 1930 la biserica Bunei Vestiri din Moscova, iar din 1933 la catedrala Nașterii Maicii Domnului din Orehovo-⁠Zuevo. Pentru slujirea sa a primit în 1929 orar dublu, iar în 1930 a fost ridicat la rangul de protodiacon. În august 1937 protoiereul care plecase de la catedrală i-⁠a scris o scrisoare de mulțumire pentru slujirea sa evlavioasă și pentru buna rânduială.

Viața lui se împărțea între slujbă și îngrijirea rudelor greu bolnave: soția, Nadejda Afanasievna, avea o boală de inimă, fiica mai mare, Angelina, s-⁠a îmbolnăvit de reumatism în 1932 și din 1935 nu s-⁠a mai ridicat din pat, iar cea mică, Nadejda, s-⁠a îmbolnăvit de epilepsie în 1936. A trebuit să fie pentru toți și tată, și dădacă.

La 17 noiembrie 1937 a fost arestat și închis la Taganka, în Moscova. Două credincioase ale catedralei, chemate ca martore, au spus că îl știu doar de la slujbă; anchetatorul a scris însă că ar fi dus agitație antisovietică și le-⁠a dat să semneze procesele-⁠verbale, iar ele, din slăbiciune, au semnat. Protodiaconul a respins toate învinuirile. După trei zile, la 21 noiembrie 1937, troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr, și a fost trimis în Secția Suslovo a lagărului Siblag, din regiunea Kemerovo, unde a ajuns la 18 decembrie. La 14 aprilie 1939 a trimis o cerere de revizuire a dosarului, spunând că are în grijă o familie bolnavă și că nu avusese vreme să stea de vorbă cu oamenii; decizia troicii a fost totuși lăsată în vigoare, iar în lagăr a primit o caracterizare rea, ca „bisericos activ” și om care refuză munca.

Protodiaconul Alexie Drozdov a răposat în Secția Suslovo a lagărului Siblag la 14 iulie 1942 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. Familia nu știa; la 10 mai 1943 fiicele lui au cerut NKVD, într-⁠o scrisoare plină de durere, să fie eliberat, arătând că mama lor murise la 7 februarie 1943 și că ele rămăseseră singure și neputincioase. Pomenirea lui se face la 14 iulie, precum și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, în Soborul sfinților din Kuzbas și în Soborul sfinților moscoviți.