Serf din Culross

Sfântul Serf (Serbán, Servanus) a fost un sfânt scoțian din secolul al VI-⁠lea (în jurul lui 500 până în jurul lui 583), cinstit în vestul comitatului Fife, numit, cu mai puțină temeinicie istorică, „apostolul Orcadelor”, și socotit întemeietorul orașului Culross. Se pomenește la 1 iulie. Izvoarele noastre nu arată o cinstire ortodoxă formală: este un sfânt scoțian al Bisericii nedespărțite, cunoscut mai ales din legende.

Legenda

David Hugh Farmer a numit povestea lui „un amestec de nemaipomenite imposibilități”: ar fi fost fiul lui Eliud, regele Canaanului, și al soției lui Alfia, fiica unui rege al Arabiei. Rămași mult timp fără copii, au avut în cele din urmă doi fii, al doilea fiind Serf. A venit la Roma, cu o faimă de sfințenie atât de mare, încât a fost ales papă și a păstorit șapte ani. După ce a lăsat scaunul, a călătorit prin Galia și Britania și s-⁠a întors în Scoția, unde l-⁠a întâlnit pe Adomnán, egumenul Ionei, care i-⁠a arătat o insulă în lacul Leven, numită mai târziu Insula Sfântului Serf, pe atunci parte a regatului piciților Fib (Fife). A ridicat acolo un schit, mănăstirea Insula Sfântului Serf, unde a rămas șapte ani. Mănăstirea a fost mai târziu o obște de canonici augustinieni, întemeiată de la Catedrala Sfântul Andrei din inițiativa regelui David I, în 1150; după mai bine de patru veacuri a fost dată colegiului Sfântul Leonard din Saint Andrews și azi au rămas din ea doar câteva urme.

Centrul lucrării lui, și poate al faptelor lui, a fost Culross, care, după tradiție, a fost întemeiat de el. La Dunning, în Strathearn, se spune că a omorât un balaur cu toiagul păstoresc. Un text spune că, după multe minuni, după multe virtuți dumnezeiești, după ce a întemeiat multe biserici, a dat pacea fraților și și-⁠a dat duhul în chilia lui de la Dunning, în ziua dintâi dinaintea calendelor lui iulie, iar ucenicii și poporul ținutului i-⁠au dus trupul la Culross, unde l-⁠au îngropat cu cinste, cu psalmi, imnuri și cântări.

Serf și Mungo

Serf s-⁠ar fi aflat în vremea Sfântului Mungo (Kentigern), deși nu ar fi putut trăi odată cu Adomnán și cu Mungo. După o legendă, prințesa britonă Theneva (Thenaw), rămasă însărcinată înainte de nuntă, a fost aruncată de familie de pe o stâncă, dar a scăpat nevătămată și a găsit o barcă fără cârmaci, care a dus-⁠o peste golful Forth la Culross, unde a fost îngrijită de Serf, care a devenit tatăl de creștere al fiului ei, Kentigern (Mungo). Altă legendă spune că Mungo a înviat o păsărică a lui Serf, un măcăleandru, ucisă de colegii lui, care voiau să-⁠l învinuiască. Numele lui se află la multe biserici din Fife, Edinburgh și Scoția centrală și la școli din zonă.