Angelina Brancovici

Cuvioasa Maica Angelina Brancovici a fost fiica prințului albanez Gjergj Arianiti și soția despotului sârb Ștefan Brancovici, apoi egumenă a mănăstirii Krušedol, din Srem, unde a adormit la 30 iulie 1520. A fost trecută între sfinți de Biserica Sârbă pentru viața ei cucernică. Se pomenește la 1 iulie, la 30 iulie (Soborul sfinților sârbi) și la 10 decembrie, împreună cu soțul ei, Sfântul Ștefan, și fiul ei, Sfântul Ioan.

Tinerețea și căsătoria

S-⁠a născut în jurul anului 1440 în Albania, în vestita familie Arianiti, ca a șasea fiică a lui Gjergj Arianiti, tatăl soției lui Skanderbeg, și a Mariei Muzaka. A primit în casa părintească o bună creștere și învățătură; dragostea ei de carte se vede din urmele bibliotecii ei de la Krušedol, iar un episcop o descrie ca pe o femeie curioasă, frumoasă și înțeleaptă, iubitoare de cărți. În noiembrie 1460 sau în 1461 s-⁠a măritat, la Shkodër, cu despotul sârb Ștefan Brancovici, izgonit din țară (orbit, după unele izvoare), fiul despotului Gheorghe Brancovici; cei doi s-⁠au cunoscut când Ștefan a venit în Albania de Nord să-⁠l viziteze pe Skanderbeg, soțul surorii ei mai mari, Donika. Cel dintâi fiu, Gheorghe (Đorđe), s-⁠a născut în 1461, numit după Skanderbeg și după bunicul său.

Surghiunul în Italia

Soții au părăsit Albania, au mers la Veneția, apoi au trăit în Friuli, în vechiul castel Belgrado de pe Tagliamento, cumpărat în 1465 de Ștefan cu sora lui, Ecaterina. Au rămas acolo peste zece ani, crescându-⁠și fiii Gheorghe și Ioan și fiica Maria. Deși tatăl lui Ștefan fusese unul dintre cei mai bogați oameni ai Serbiei, ei au trăit în sărăcie. Ștefan a murit la 9 octombrie 1476, iar Angelina a mai rămas o vreme cu copiii în castel, apoi a cerut ajutor împăratului Frederic al III-⁠lea, care i-⁠a dat castelul Weitensfeld, în Carintia. Acolo, în 1485, a măritat-⁠o pe fiica ei, Maria, cu marchizul Bonifaciu al III-⁠lea de Montferrat, urmaș al Paleologilor.

În Srem

Curând după aceea a sosit chemarea regelui maghiar Matia Corvin, ca fiul ei Gheorghe să preia demnitatea de despot sârb (1486). Angelina a pornit cu doi fii prin Viena și Buda spre Srem, aducând moaștele soțului ei, pe care le socotea făcătoare de minuni; a ajuns în februarie 1486. Prima ei așezare a fost Kupinovo, unde a zidit curând biserica Sfântului Apostol Luca, în care a pus moaștele lui Ștefan, și mănăstirea Obed. Țara lor fusese cucerită de turci încă din 1459, iar despotatul era numai cu numele.

Monahismul și Krušedol

În 1509 (după unele izvoare, îndată după mutarea în Srem) a primit tunderea monahală. În același an și-⁠a trimis duhovnicul, Evghenie, la marele cneaz rus Vasile al III-⁠lea, cu cererea: „Țara noastră acum decade, iar a ta se înalță; ia asupra ta grija pentru sfintele biserici și mănăstiri pe care le-⁠au zidit strămoșii tăi și ai mei binecredincioși”. A vrut să ridice o biserică pentru moaștele soțului ei, deja socotite făcătoare de minuni. A cumpărat pământ, iar cu ajutorul lui Vasile s-⁠au adăugat chilii pentru maici; așa s-⁠a ridicat mănăstirea Krušedol, de pe Fruška Gora, ctitorită de fiii ei, Gheorghe (devenit monahul Maxim, mitropolit) și Ioan, unde Angelina a fost egumenă. Ea însăși a scris o viață, Viața Maicii Angelina. A adormit în 1520 și a fost îngropată în mănăstire, lângă rămășițele fiului ei Ioan.

Cinstirea

Brancovicii erau cunoscuți printre contemporani pentru credința lor ortodoxă, iar Angelina a ținut aceeași tradiție. Cinstirea lui Ioan a început în prima jumătate a veacului al XVI-⁠lea, iar moaștele lui și ale celorlalți din familie au fost mutate în altarul de la Krušedol. În războiul austro-⁠turc din 1716-1718, otomanii au prădat mănăstirea și, după un izvor, au ars moaștele familiei. Printre urmașii ei se numără Teodosie, fiul domnului Neagoe Basarab. Chipul ei se află în fresce la Krušedol, în mozaicul din biserica Sfântul Sava din Belgrad și pe icoane din veacul al XVII-⁠lea; în Rusia există o biserică închinată Sfântului Alexandru Nevski și Angelinei Sârbe la mănăstirea Makarievo-⁠Pisemski din Kostroma.