Cibard de Angoulême

Sfântul Cibard (numit și Eparhiu, Eparque, Ybard, Separhiu) a fost monah și pustnic, născut în 504 și mort la 1 iulie 581, care a locuit patruzeci și patru de ani într-⁠o peșteră de sub zidurile orașului Angoulême. Forma latină a numelui său este Eparchius, care apare în franceză și ca Éparche și Ybars, ca în localitatea Saint-⁠Ybars. Este pomenit la 1 iulie. Izvoarele noastre amintesc doar cinstirea lui în Biserica Romano-⁠Catolică.

Cibard s-⁠a născut, probabil, la Trémolat, în Périgord. A fost hirotonit preot în 542 de Aptoniu al III-⁠lea, episcopul Angoulêmului. Povestea lui este spusă de Grigorie de Tours în „Istoria francilor” (VI, 8). O viață anonimă, numită „Viața și faptele lui Eparhiu, zăvorâtul din Angoulême”, spune că a mers noaptea, singur, la locul unde avea să se zăvorască. Sfârșindu-⁠și drumul și rugăciunile, și-⁠a pus capul pe o stâncă. Locul acela era, după același izvor, o parte depărtată de oraș, de sus, pe coasta muntelui, curgea un șuvoi de apă, și de acolo își avea izvorul râul Charente.

Deasupra peșterii lui a fost zidită, după moartea lui, mănăstirea Saint-⁠Cybard. Îi sunt închinate o biserică din La Rochefoucauld și un cartier al Angoulêmului, iar în Aquitania de odinioară mai multe localități îi poartă numele: Montmoreau-⁠Saint-⁠Cybard și Saint-⁠Cybardeaux (Charente), Saint-⁠Cybard (Dordogne), Saint-⁠Cybard (Gironde), Saint-⁠Ybard (Corrèze), Saint-⁠Ybars (Ariège). Este ocrotitorul episcopiei Angoulême.