Petru Patriciul

Cuviosul Petru Patriciul a fost un înalt comandant militar bizantin la cumpăna secolelor al VIII-⁠lea și al IX-⁠lea, care s-⁠a făcut monah și a fost canonizat. Se știe despre el numai din sinaxare. Era fiul patriciului Constantin, strateg al împăratului, și s-⁠a născut pe vremea domniei comune a Irinei și a lui Constantin al VI-⁠lea (780-796). A studiat filosofia și alte științe în cele mai bune școli, s-⁠a căsătorit, iar după moartea tatălui a ajuns Domestic al Școlilor și patrician, sub Irina și apoi sub Nichifor I.

În campania nenorocită împotriva bulgarilor din 811, la Pliska, a fost prins împreună cu alți cincizeci de demnitari. Tradiția spune că i s-⁠a arătat Sfântul Ioan Evanghelistul, care l-⁠a eliberat și l-⁠a însoțit până acasă. Petru a disprețuit cele ale lumii, s-⁠a urcat pe muntele Olimp din Bitinia și s-⁠a făcut monah ucenic al Cuviosului Ioanichie cel Mare, alături de care a rămas treizeci și patru de ani. După moartea lui Ioanichie (846), s-⁠a întors la Constantinopol, a zidit o biserică în cartierul Evandru și a trăit opt ani într-⁠o colibă din apropiere, în nevoință plăcută lui Dumnezeu. A murit în pace la 1 iulie 854, ziua în care este pomenit (stil nou).