Estera

Dreapta Estera este eroina cărții Esterei din Vechiul Testament, evreica ajunsă regină a Persiei, care și-⁠a salvat poporul de pieirea plănuită de Aman. Numele ei evreiesc era Hadasa, adică mirt. Biserica Ortodoxă o numără între drepții Vechiului Testament și o pomenește în Duminica Sfinților Strămoși, cu două duminici înainte de Nașterea Domnului.

Fata lui Mardoheu

Istoria se petrece în Susa, cetatea de scaun a împărăției persane. Estera era rudă și fiică de suflet a lui Mardoheu, un iudeu din seminția lui Veniamin, dus în robie și rămas în Susa. Orfană de părinți, a crescut în casa lui. Era frumoasă la chip, dar și blândă, smerită și, totodată, plină de râvnă pentru poporul și credința ei.

Regele, numit în textul ebraic Ahașveroș, în Septuaginta Artaxerxes, iar de unii identificat cu Xerxes I, a izgonit-⁠o pe regina Vaști, care nu s-⁠a înfățișat la porunca lui. Au fost adunate fete frumoase în cetate, iar regele a ales-⁠o pe Estera. Din porunca lui Mardoheu, ea nu a spus cărui neam aparține. El venea zilnic să afle ce se întâmplă cu ea, și a dat de veste despre uneltirea lui Bigtan și Tereș împotriva regelui, care a fost însemnată în cronici.

Planul lui Aman

Regele l-⁠a înălțat apoi pe Aman, din neamul lui Agag, căruia toți trebuiau să i se închine. Mardoheu a refuzat, iar Aman, mâniat, a hotărât să nimicească nu numai pe el, ci pe tot poporul iudeilor din împărăție. A aruncat sorții (purim) ca să afle ziua potrivită și a obținut de la rege un decret: în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iudeii vor fi uciși.

Când Mardoheu a aflat, i-⁠a cerut Esterei să mijlocească la rege. Ea știa că oricine intră necerut la rege poate fi osândit la moarte, de aceea a cerut ca toți iudeii din Susa să postească trei zile. A mers apoi la rege fără să fie chemată, iar acesta i-⁠a întins toiagul de aur și i-⁠a oferit tot ce dorește, până la jumătate din împărăție. Estera a poftit pe rege și pe Aman la un ospăț, apoi la încă unul, în ziua următoare.

Mântuirea poporului

În noaptea dintre cele două ospețe, regelui nu i-⁠a venit somnul și a poruncit să i se citească cronicile. Au dat peste fapta lui Mardoheu și s-⁠a aflat că nu fusese răsplătit. Aman, care venise să ceară spânzurarea lui Mardoheu, a trebuit să-⁠l poarte călare pe străzile cetății, cu haine regești, strigând că așa se face omului pe care regele vrea să-⁠l cinstească.

La al doilea ospăț, Estera a spus că ea și poporul ei sunt hărăziți nimicirii și l-⁠a arătat pe Aman ca vrăjmaș. Regele s-⁠a mâniat, iar Aman a fost spânzurat în furca pe care o pregătise pentru Mardoheu. Mardoheu a ajuns sfetnic al regelui. Un nou decret a îngăduit iudeilor să se apere cu arma în ziua stabilită de Aman. Ei s-⁠au apărat în toată împărăția, au biruit pe cei ce voiau să-⁠i piardă, iar în amintirea acestor zile s-⁠a rânduit sărbătoarea Purim.

Cartea și cinstirea

Cartea Esterei se află în Biblia ortodoxă într-⁠o formă mai lungă decât cea a Bibliei evreiești, cu rugăciunile lui Mardoheu și ale Esterei și cu alte adaosuri, în textul grecesc al Septuagintei. În textul ebraic numele lui Dumnezeu nu apare nici o dată. Unii cercetători îndoiesc că povestirea este o istorie și o socotesc o pildă; Biserica o primește ca pe o istorie sfântă. Numele Estera este socotit de unii o formă a numelui Ishtar sau un cuvânt persan pentru stea.

Mormântul Esterei și al lui Mardoheu, cu un locaș de închinare, se arată în orașul Hamadan (vechiul Ecbatana), în Iran. Părinții și imnografia văd în ea un chip al rugăciunii de mijlocire pentru popor.