Alexie Gavrin

Cuviosul Mucenic Alexie Gavrin (în lume Alexei Petrovici Gavrin) a fost monah al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut în 1883 în satul Picaevo, guvernământul Tambov, și împușcat la 10 decembrie 1937 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. A fost trecut în rândul sfinților pentru cinstire în toată Biserica prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2001. Este pomenit la 27 noiembrie (10 decembrie) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.

S-⁠a născut în familia țăranului Petru Gavrin, care știa bine carte și era scrib în sat. A absolvit școala bisericească de parohie. Chemat în armată, a slujit în regimentul 7 de rezervă caucazian, cantonat la Tambov, unde a absolvit în 1905 școala militară de felceri veterinari. În 1916 s-⁠a mutat la Moscova și s-⁠a așezat lângă biserica Punerii Veșmântului. În 1923 a fost tuns în monahism. Și-⁠a sporit nevoințele și, pentru evlavia lui, a ajuns cunoscut multor credincioși. Era cunoscut și ca bun veterinar. În anii 1930 părintele lui duhovnicesc a fost protopresbiterul Alexandru Hotovițki, parohul bisericii.

A fost arestat la 22 octombrie 1937 și închis la Butîrka. La interogatoriu a spus că a arătat nemulțumire față de persecutarea religiei de către puterea sovietică, închiderea bisericilor și arestarea clerului, și că a vorbit că puterea „antihristului” nu va dăinui mult și va veni vremea când iarăși va domni credința ortodoxă și Biserica. A mărturisit că îndemna pe credincioși ca prin smerenie și dragoste de Dumnezeu să întărească Biserica; că pe el îl vizitau mulți oameni din satele din jurul Moscovei, care îl cunoșteau ca felcer veterinar și veneau să ceară ajutor pentru vitele bolnave, dar și alte sfaturi, de pildă dacă să intre în colhozuri, iar pe cei care întrebau despre colhozuri i-⁠a îndemnat să nu intre, spunând că puterea sovietică va pieri curând, fiindcă mulți sunt nemulțumiți de ea.

La 23 noiembrie 1937 „troica” NKVD din regiunea Moscova l-⁠a osândit pe monahul Alexie la moarte pentru că „a purtat agitație antisovietică sistematică, a slăvit, în scopuri contrarevoluționare, mormântul ieromonahului răposat Aristoclie, organizând pelerinaje la el” și pentru că „a luat parte activă la o grupare bisericească monarhistă contrarevoluționară”. A fost împușcat la 10 decembrie 1937 și îngropat în groapa comună de la Butovo. A fost reabilitat în iunie 1989.