Damaschin Studitul

Sfântul Damaschin Studitul a fost un cleric și om de carte grec din veacul al XVI-⁠lea, născut la Salonic, mitropolit al Naupactului și al Artei și autor al unei culegeri de predici în limba vorbită a vremii. Biserica l-⁠a trecut în rândul sfinților în anul 2013, iar el este pomenit la 27 noiembrie.

S-⁠a născut la Salonic, între anii 1500 și 1520, în vremea stăpânirii otomane. Tânăr, a plecat la Constantinopol, unde a urmat Academia Patriarhală, ca ucenic al lui Teofan Eleavulcos Notaras. Se spune că a intrat în mănăstirea Studion, de unde i-⁠a venit numele Studitul, deși un cercetător socotește că numele vine de la renumele lui de predicator, nu de la mănăstire. A fost hirotonit ipodiacon. Între 1550 și 1558 s-⁠a aflat în părțile Triccalei, probabil ca dascăl. A fost apoi preot, predicator la Constantinopol și exarh patriarhal.

Înainte de 1558, fiind încă ipodiacon, a alcătuit cea mai cunoscută și iubită lucrare a sa, Tezaurul (Thesauros), o culegere de treizeci și șase de predici pe texte biblice, scrise în greaca vorbită a vremii. Lucrarea arată o cunoaștere largă a Scripturii, a Sfinților Părinți, a istoriei și a filosofiei. A fost tipărită la Veneția în anii 1560 și apoi reeditată de multe ori, până în veacul al XIX-⁠lea, și a fost tradusă în mai multe limbi slave și în turcă. A scris și o tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru și o îndemnare către monahii care vor să se mântuiască. Opera lui a dat naștere așa-⁠numitei literaturi „damaschinare”, care a avut o mare înrâurire în culturile bulgară și slave.

În anii 1560 a fost hirotonit episcop de Lete și Rendina și a luat parte la sinodul de la Constantinopol din 1565 care l-⁠a mazilit pe patriarhul Ioasaf al II-⁠lea. În 1574 a fost așezat mitropolit al Naupactului și al Artei și a ajuns exarh patriarhal al Etoliei. A murit în 1577, în mitropolia sa.

A fost socotit cel mai învățat și mai virtuos cleric al vremii sale. O epigramă compusă pentru el îl numește „înțelepciunea grecilor”, iar moartea lui o descrie ca o clipă grea care a lăsat orfani pe toți iubitorii culturii grecești. Pomenirea lui se săvârșește la 27 noiembrie, ziua stabilită când a fost canonizat, în 2013, împreună cu Acachie al Letei și Rendinei.