Cronid Liubimov

Sfântul Sfințit Mucenic Cronid Liubimov (în lume Constantin Petrovici Liubimov) s-⁠a născut la 13 mai 1859 în satul Levkievo, ținutul Volokolamsk, și a fost împușcat la poligonul Butovo, lângă Moscova, la 10 decembrie 1937. A fost arhimandrit și vicar al Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. A fost proslăvit între sfinți în august 2000, la Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse. Este pomenit la 27 noiembrie.

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut în familia unui psalt. Fratele său, Luca, a ajuns mai târziu preot. La șapte ani a fost dat la școala teologică din Volokolamsk, pe care nu a terminat-⁠o. În 1878 a intrat la probă în Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, iar în 1880 a fost luat în armată. La 2 februarie 1883 a fost primit între novicii Lavrei și numit ucenic de chilie al vicarului Lavrei, arhimandritul Leonid (Kavelin). La 28 martie 1888, în schitul Ghetsimani, ieromonahul Avraamie l-⁠a tuns în monahism cu numele Cronid. A fost hirotonit ierodiacon la 25 septembrie 1889 de episcopul Hristofor (Smirnov) de Volokolamsk și ieromonah la 23 mai 1892 de mitropolitul Leontie al Moscovei, în biserica de casă a Crucii și a Maicii Domnului de la Kazan.

În slujba Lavrei

A fost purtător de grijă la atelierul de litografii și fotografii (1892), membru al comisiei care încerca pe frați înainte de hirotonie și, din 1896, ocrotitor, apoi, din 1904, inspector și membru al consiliului școlii eparhiale de pictură de icoane. Din ianuarie 1902 a fost ajutor al ecleziarhului Lavrei, iar în noiembrie 1903 a fost întărit în slujba de ajutor al vistiernicului și membru al Soborului duhovnicesc al Lavrei. La 17 ianuarie 1905 a fost numit econom al metocului Sfintei Treimi din Sankt-⁠Petersburg, la 11 mai 1906 a fost ridicat la rangul de egumen și la 9 mai 1908 la cel de arhimandrit. La 9 ianuarie 1915 a fost numit vicar al Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. Nu a fost numai un chivernisitor iscusit, ci și un povățuitor duhovnicesc cu experiență pentru turma lui și mai ales pentru frații Lavrei. Grija lui față de apropiați se vedea în călăuzirea spre viața cucernică, în vindecarea bolilor păcatului și în întărirea curajului în ispite. Mulți oameni de seamă ai vremii lui veneau la el după ajutor și sfat. A primit mai multe distincții, între care ordinele Sfânta Ana (1911 și 1914) și Sfântul Vladimir (1916). În 1917 și 1918 a fost membru, din oficiu, al Soborului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, în secțiile a treia, a unsprezecea și a șaisprezecea.

Prigoana

În toamna lui 1918 a început confiscarea bunurilor Lavrei, iar pentru autorități arhimandritul Cronid a rămas doar epitrop al Lavrei. La 4 martie 1919 a cerut președintelui Consiliului Comisarilor Poporului să interzică deschiderea racle cu moaștele Sfântului Serghie de Radonej. Între 1920 și 1926 a fost epitrop al păzii Lavrei, după închiderea ei. A locuit în 1920 până în 1922 în satul Bratovșcina, la epitropul bisericii, în 1922 până în 1926 în schitul Ghetsimani, în 1926 până în 1929 în schitul Paraclitului, iar din 1929 până la moarte lângă cimitirul Kukuevo din Serghiev Posad.

La 11 noiembrie 1937 NKVD a deschis un dosar împotriva arhimandritului Cronid. La 21 noiembrie a fost arestat, învinuit de activitate contrarevoluționară, de întemeierea unei grupări monarhiste și de păstrarea unei mănăstiri ilegale, și nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 7 decembrie troica NKVD pentru regiunea Moscova l-⁠a osândit la moarte prin împușcare. A fost împușcat la 10 decembrie 1937 la poligonul Butovo și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. A fost reabilitat la 14 noiembrie 1958.

Scrierile

A scris, între altele, Egumenul ceresc (1903), Providența a salvat (1909), Povețe bune pentru dragii ostași iubitori de Hristos (1915), Cum cheamă Domnul pe păcătoși la pocăință (1915) și Păziți-⁠vă de clevetitori (1916), precum și cuvântări și predici, publicate în două volume în 1998.