Bilihilda de la Altmünster

Cuvioasa Bilihilda, numită și Bilihild sau Bilehild, a fost o nobilă francă, întemeietoarea și întâia stareță a mănăstirii Altmünster de lângă Mainz, unde a răposat la 27 noiembrie 734. Ea este cinstită de Biserică, mai ales în ținutul Mainzului, ca ocrotitoare a bolnavilor, iar praznicul ei se ține la 27 noiembrie.

Izvoarele

Viața ei se cunoaște greu. Cele cinci vieți ale ei datează din vremea de după 1060, deci mult mai târziu decât moartea ei, și se sprijină mai degrabă pe predanii ale Bisericii decât pe acte din vremea ei. Ele au folosit ca tipar vieți mai vechi, între care cea a Sfintei Radegunda și cea a Sfântului Kilian. Unii cercetători socot că dovezi sigure despre existența ei se găsesc abia din secolul al XII-⁠lea, iar o parte din datele din vieți sunt probabil greșite. De aceea cele ce urmează sunt cele spuse de tradiție.

Tinerețea și căsătoria

După tradiție, s-⁠a născut în veacul al VII-⁠lea, în Hocheim, de obicei identificat cu Veitshöchheim, lângă Würzburg, în familia contelui franc Iberin și a Mathildei, rude apropiate ale merovingienilor. Printre rudele ei se numără surorile Hildegarda și Reginhilda și unchiul ei, episcopul Rigibert al Mainzului. Fiind crescută creștinește, viețile deosebesc însă dacă fusese botezată: după una, năvălirea „hunilor” păgâni îi alungase din ținut pe preoți, așa că a fost botezată abia mai târziu, deși ea credea că primise botezul în copilărie.

Bilihilda voia să-⁠și închine viața lui Hristos, dar în jurul anului 672 părinții au dat-⁠o de soție unui cârmuitor păgân, numit Hetan, cu reședința la Würzburg. Nu se știe sigur care dintre ducii cu acest nume a fost: mai degrabă Hedan I, mort în 687, dar poate Hedan II sau alt membru al neamului lor. O viață spune că s-⁠a căsătorit silită de părinți, alta că își iubea soțul și a încercat de mai multe ori să-⁠l aducă la credința creștină, dar ținerea lui de păgânătate a îndepărtat-⁠o pentru totdeauna de el.

Altmünster

Într-⁠o zi, pe când ducele era la război, Bilihilda, deja însărcinată, a fugit la unchiul ei Rigibert la Mainz. Acolo a născut un fiu, care a murit curând. Unele izvoare spun că a revenit apoi la soțul ei și l-⁠a adus la credință, altele că ducele murise între timp în luptă și că ea a trăit la Mainz până la sfârșit. A cerut episcopului îngăduința de a întemeia o așezare pentru femei și, cu averea primită de la părinți, pe care o vânduse în Hocheim, a ridicat între anii 691/694 și 700/720 mănăstirea Altmünster, a cărei primă stareță a fost ea.

Se povestește că, înainte de moartea ei, maicile s-⁠au îndoit dacă fusese miruită la timp. O descoperire dumnezeiască le-⁠a arătat că ea nu avea vină pentru că nu fusese botezată, iar după aceea a primit mirungerea, astfel că putea fi pe drept stareță. A trecut la Domnul la 27 noiembrie 734 și a fost îngropată în biserica mănăstirii. Viețile spun că mormântul a răspândit curând o dulce mireasmă și că s-⁠au făcut acolo multe minuni.

Cinstirea

Dovezi sigure ale cinstirii ei se păstrează de pe la anul 1000, iar în veacul al XVIII-⁠lea cinstirea s-⁠a răspândit mult. Moaștele ei se află astăzi în catedrala din Mainz. În 1991 capul ei a fost cercetat științific, iar rezultatul a întărit posibilitatea ca el să fie al Bilihildei. Se păstrează și un veșmânt de stareță și o machetă a mănăstirii întemeiate de ea. Mai târziu a fost venerată în Altmünster o pânză, o sudarium atribuită lui Hristos, dăruită, după unele versiuni, de o regină Imnechild, iar după altele de Kunegunda.