Alipie Stâlpnicul

Cuviosul Alipie Stâlpnicul a fost un monah din veacul al VII-⁠lea, născut la Adrianopol în Paflagonia, care a viețuit zeci de ani pe un stâlp și a întemeiat două mănăstiri. Este cinstit ca părinte duhovnicesc, căutat de mulți în timpul vieții, și ca ajutător al celor lipsiți de copii. Biserica îl numără, alături de Simeon Stâlpnicul cel Bătrân și de Daniel Stâlpnicul, printre cei trei mari stâlpnici și îl pomenește la 26 noiembrie.

Copilăria și chemarea

După cele mai multe izvoare s-⁠a născut în jurul anului 515 sau, cum arată calendarele Bisericii, în 522. Viața spune că la nașterea lui mama sa a văzut o vedenie minunată, camera întreagă fiind plină de lumină dumnezeiască, semn al vieții drepte de mai târziu. Mama lui, creștină, a rămas de timpuriu văduvă, a dat săracilor tot ce avea, a ajuns diaconiță și a trăit în nevoință, iar pe fiul ei l-⁠a încredințat spre creștere episcopului Teodor al Adrianopolului. Episcopul l-⁠a hirotonit diacon.

Tânărul dorea viața de pustnic, dar Teodor nu i-⁠a îngăduit-⁠o. Într-⁠o zi, pe când îl însoțea pe episcop la Constantinopol, i s-⁠a arătat în vis Sfânta Marea Muceniță Eufimia și i-⁠a poruncit să se întoarcă în ținutul său și să ridice o biserică în numele ei, în locul unui vechi cimitir păgân. După izvoarele sârbe, mai întâi a fugit în orașul Evhait, dar a fost adus înapoi de episcopul Teodor și de oamenii din locurile lui.

Pe stâlp

Alipie a zidit biserica pe locul unui templu păgân părăsit și, lângă ea, a așezat sub cerul liber un stâlp făcut dintr-⁠o coloană veche, pe care a viețuit cea mai mare parte a vieții sale de adult, în rugăciune, post, frig și arșiță. Potrivit lui Dimitrie al Rostovului, legiuni de demoni s-⁠au năpustit asupra bisericii și chiliei sale, vrând să le dărâme și să-⁠l izgonească, dar au fost biruiți de rugăciunea sfântului și au părăsit pentru totdeauna locul. Alipie a primit darul proorociei, al izgonirii demonilor și al tămăduirii bolilor. Oamenii au început să vină la el pentru mângâiere, învățătură și vindecare.

Lângă stâlp au fost ridicate două mănăstiri, una de monahi și una de monahii, pe care Alipie le-⁠a povățuit duhovnicește până la moarte și pentru care a pus rânduieli stricte. În cea de maici trăiau mama și sora lui, Maria. După tradiție a stat în picioare cincizeci și trei de ani, apoi, fiindu-⁠i bolnave picioarele, a rămas întins pe o parte alți paisprezece ani, răbdând fără cârtire dureri grele și mulțumind lui Dumnezeu. Au rămas astfel șaizeci și șapte de ani de viață pe stâlp.

Sfârșitul și cinstirea

S-⁠a mutat la Domnul în anul 640, în timpul împăratului Heraclie, la o vârstă pe care tradiția o dă ca o sută optsprezece ani. Moaștele i-⁠au fost așezate în biserica Sfintei Eufimia pe care o ridicase, iar capul său se păstrează la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte Athos. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 26 noiembrie (9 decembrie pe calendarul nou), iar Biserica Romano-⁠Catolică îl pomenește în aceeași zi. În Serbia, Sfântul Alimpije este mult cinstit, iar mulți îl au ca ocrotitor al familiei, iar ziua lui cade în postul Crăciunului. Un altar al unei biserici din Antalya, în Patriarhia Ecumenică, îi este închinat.