Inochentie al Irkutskului

Sfântul Ierarh Inochentie, cel dintâi episcop al Irkutskului, a fost misionar în Siberia, născut în jurul anului 1680 într-⁠o familie nobilă din eparhia Cernigovului, cu numele Ivan Kulciți. A adormit la 27 noiembrie 1731. Biserica Rusă l-⁠a canonizat în 1804 sau 1805, a treia canonizare din epoca sinodală, după a Sfântului Dimitrie al Rostovului și a lui Teodosie de Totma. Este pomenit la 26 noiembrie, în ziua dinainte de adormire, pentru că ziua adormirii coincide cu icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, și în a treia duminică după Rusalii, în Soborurile sfinților din Galiția și din Sankt Petersburg.

Din 1695 a studiat la colegiul din Kiev, pe care l-⁠a terminat în 1706 sau 1708. A primit tunderea monahală cu numele Inochentie la Lavra Peșterilor din Kiev, în 1706 sau 1708, și a fost hirotonit ieromonah. În 1710 a fost chemat la Academia slavo-⁠greco-⁠latină din Moscova, unde a predat literatura, apoi, în 1714, a fost prefect al academiei și profesor de filosofie, metafizică și teologie morală. În 1719 a fost chemat la mănăstirea Alexandru Nevski din Sankt Petersburg, ca ieromonah al catedralei, apoi a lucrat ca ieromonah pe corabie și în Finlanda, și a fost numit la conducerea misiunii în China. În 1721, după ce Sfântul Sinod a hotărât să fie făcut arhiereu, dar fără titlul unor orașe de graniță cu China, ca să nu îl răstălmăcească iezuiții, a fost sfințit episcop de Pereiaslavl, în catedrala Sfânta Treime a lavrei Alexandru Nevski, în fața lui Petru cel Mare. Nu a fost lăsat să intre în Beijing și a fost silit să petreacă trei ani la mănăstirea Treime-⁠Selenga din Buriatia, unde a pictat icoane, a deschis școală duhovnicească și a învățat limba mongolă. După o tradiție, pe cei botezați îi numea „frați”, iar ei, neștiind să pronunțe cuvântul, spuneau „Burat”, de unde ar veni numele buriaților. Ca episcop a fost numit în 1727 la Irkutsk, la scaunul înființat atunci, și a fost primul episcop cu drept deplin al Siberiei de Răsărit. În eparhia lui, cu cincizeci de biserici și patru mănăstiri, a vestit cuvântul, a convertit mulți și s-⁠a luptat cu vechile obiceiuri sălbatice, cu desfrânarea și beția. Sănătatea i-⁠a slăbit în clima aspră.

A adormit în 1731 și a fost îngropat sub altarul bisericii Tihvin a mănăstirii Înălțării din Irkutsk. În 1764, la refacerea bisericii, moaștele lui au fost aflate nestricate, iar după multe minuni atribuite mijlocirii lui, a fost proslăvit. În 1921, guvernul sovietic a confiscat moaștele și le-⁠a arătat prin muzee ca „mumie siberiană”, iar biserica a fost arsă. Moaștele au fost înapoiate bisericii la 7 septembrie 1990. Este uneori confundat cu Inochentie al Alaskăi, care a primit numele în cinstea lui. Pentru că a condus misiunea ortodoxă din China, mulți ortodocși chinezi îl socotesc ocrotitor al Chinei.