Amonaria

Sfânta Muceniță Amonaria, fecioară, a pătimit la Alexandria în vremea prigoanei împăratului Deciu (249 până la 251). Este pomenită împreună cu mucenicii Iulian, Cronion (Eunus), ostașul Vis și alții. Se prăznuiește la 12 noiembrie, după calendarul grecesc; numele ei nu se află în Mineiul actual al Bisericii Ruse.

În anii prigoanei împăratului Deciu, în Alexandria au fost mulți creștini curajoși, martori minunați ai Împărăției lui Dumnezeu, care au rămas neclintiți în mijlocul celor mai cumplite chinuri. Cel dintâi a fost bătrânul Iulian. Suferind de gută, nu putea nici să stea în picioare, nici să meargă. A fost adus la judecător împreună cu doi slujitori care îl purtau dintr-⁠un loc în altul. Dintre slujitori unul s-⁠a lepădat îndată de Hristos, iar celălalt, numit Cronion și supranumit Eunus, a mărturisit împreună cu Iulian, cu tărie, credința în Hristos. Au fost puși pe cămile și purtați prin toată Alexandria, în timp ce erau biciuiți neîncetat. În afara orașului mucenicii au fost arși pe un foc puternic, în fața întregului popor. Mânia păgânilor împotriva creștinilor era atât de mare, încât un ostaș numit Vis, care îl apăra pe Cronion și pe Iulian de furia gloatei când erau duși la rug, a fost prins, dus la locul osândei și tăiat cu sabia. Un alt creștin, de neam libian, numit Macarie, s-⁠a arătat vrednic de numele său și a primit fericirea făgăduită de Domnul tuturor celor prigoniți pentru El: judecătorul nu l-⁠a putut îndupleca să se lepede de Hristos prin cele mai stăruitoare îndemnuri, iar mucenicul a fost ars de viu. Aceeași soartă au avut-⁠o Epimah și Alexandru. Mult timp au stat în temniță, răbdând o mie de chinuri felurite, dar nici biciuirile, nici sfâșierea trupului cu gheare de fier nu le-⁠au clătinat bărbăția, iar călăii obosiți i-⁠au ars de vii.

Nici femeile nu au fost cruțate. Una dintre cele care au pătimit în această prigoană a fost fecioara Amonaria, care a îndurat din partea judecătorului chinurile cele mai alese, pentru că anunțase dinainte că nu va rosti cuvintele cerute de judecător. Cu toate chinurile cele mai crude, a rămas neclintită și a fost dată morții. Împreună cu ei au mai pătimit alți treisprezece mucenici. Acestea s-⁠au petrecut cam între anii 249 și 251.