Ana Ivașkina

Sfânta Mărturisitoare Ana Ivașkina (Ana Policarpovna Ivașkina) s-⁠a născut în 1894 în satul Levino, ținutul Kasimov, gubernia Reazan, într-⁠o familie țărănească cucernică. A murit în spitalul unui lagăr în 1948, la Tașkent, după ce îi expirase osânda. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

După ce a fost părăsită de soț la scurtă vreme după nuntă, a primit sfatul fericitei Matrona Anemneasevskaia și s-⁠a măritat cu un văduv cu trei copii. În 1934, după închiderea celei mai apropiate biserici din satul Șeenki, Ana Policarpovna a organizat o casă de rugăciune; apoi sătenii au început să se adune la rugăciune prin case felurite, ca să nu stârnească bănuiala puterii sovietice. În noaptea de 6 noiembrie 1937 Ana Ivașkina a fost arestată ca „bisericească activă”, sub învinuirea „de organizare a rugăciunii obștești sătești”, și a fost dusă la Reazan împreună cu toți ceilalți. La 6 decembrie 1937 mărturisitoarea Ana a fost osândită la zece ani de lagăr. A ispășit pedeapsa în felurite lagăre. La 6 noiembrie 1947 i-⁠a expirat termenul de osândă la Tașkent, dar o boală grea de inimă, distrofia și dizenteria nu i-⁠au îngăduit să iasă în libertate: aproape trei luni a stat în spitalul lagărului, unde s-⁠a și săvârșit. Se pomenește la 23 decembrie, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Reazan, la 23 iunie, și în Soborul sfinților din districtul mitropolitan al Asiei Centrale, la 8 septembrie.