Ana

Sfânta Muceniță Ana a fost o femeie din neam ales, care și-⁠a vândut toată averea și a dat banii săracilor, și a murit în urma bătăilor răbdate în vremea luptei împotriva sfintelor icoane, împreună cu mărturia Sfântului Ștefan cel Nou.

A primit tunderea în monahism de la Sfântul Ștefan cel Nou, pe când acesta viețuia pe muntele Auxentie din Bitinia, și a fost trimisă la o mănăstire de maici numită Trihinarion („a celor ce poartă cămașă de păr"). Când iconoclaștii au încercat să-⁠l întoarcă pe Ștefan de la cinstirea icoanelor, au folosit lingușirea, mituirea și amenințările, în zadar. Atunci l-⁠au învinuit că ar merge noaptea la mănăstirea Trihinarion și ar fi păcătuit cu monahia Ana. Cu toate că servitoarea ei a mărturisit împotriva ei (i se făgăduise libertate și căsătorie cu un nobil), Ana a tăgăduit orice vină. Ostașii împăratului au venit, au prins-⁠o și au adus-⁠o înaintea lui, dar ea n-⁠a vrut să mintă împotriva lui Ștefan. Împăratul Constantin a aruncat-⁠o într-⁠o temniță din Constantinopol.

A doua zi, împăratul a stat într-⁠o clădire publică, înaintea unei mulțimi adunate, și a poruncit s-⁠o aducă pe Ana. Fiindcă ea susținea că atât ea, cât și Ștefan sunt nevinovați, a dat poruncă să fie dezbrăcată în văzul tuturor. La interogatoriu a tăcut, iar servitoarea ei a jurat strâmb că Ștefan păcătuise cu stăpâna ei. Mâniat de tăcerea ei, împăratul a pus-⁠o să fie întinsă la pământ și bătută cu vergi de ostași. În timpul chinului ea a spus: „Nu am păcătuit niciodată cu Ștefan. Doamne, miluiește." Împăratul a poruncit apoi să fie închisă într-⁠una din mănăstirile părăsite ale cetății. Acolo a trecut la Domnul și a primit de la El cununile fecioriei și ale muceniciei.

Sfânta este pomenită la 28 noiembrie, după calendarul nou.