Grigorie al III-⁠lea

Papa Grigorie al III-⁠lea a fost episcop al Romei între 731 și 741, un sirian de neam, ultimul episcop al Romei de origine siriană din vechime. Ca și predecesorul său, a stat împotriva iconoclasmului împăratului Leon al III-⁠lea. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite: OrthodoxWiki îl pomenește la 10 decembrie, iar calendarul catolic la 28 noiembrie, ziua adormirii sale.

A fost fiul unui creștin sirian numit Ioan și a fost ales prin aclamația poporului la înmormântarea lui Grigore al II-⁠lea, la 11 februarie 731; a fost hirotonit abia la 18 martie, după ce a primit încuviințarea exarhului bizantin de la Ravenna, ultimul papă care a mai cerut-⁠o.

Îndată după alegere i-⁠a scris împăratului Leon cerându-⁠i să-⁠și îmblânzească poziția față de icoane. Când trimisul său a fost arestat, a adunat în noiembrie 731 un sinod care a osândit iconoclasmul. Leon a trimis o flotă să-⁠l supună, dar aceasta s-⁠a scufundat în Adriatica; apoi a luat moșiile papale din Sicilia și Calabria și a trecut episcopiile din Iliric sub Patriarhia Constantinopolului. Grigore și-⁠a arătat împotrivirea ocrotind cinstirea sfintelor icoane: a împodobit biserici cu icoane ale lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale sfinților, a ridicat în Sfântul Petru o iconostasă între șase coloane de onix și marmură și un oratoriu pentru moaștele unor sfinți.

A sprijinit misiunea lui Bonifaciu în Germania, făcându-⁠l arhiepiscop în 732 și legat papal în 737, și pe cea a lui Willibald. A dat palliul lui Tatwine, arhiepiscop de Canterbury, și lui Egbert al Yorkului. A sprijinit viața monahală, a întemeiat mănăstirea Sfântul Hrisogon și a refăcut ospiciul Sfinților Serghie și Vah pentru săraci. Împotriva longobarzilor a cerut ajutor lui Carol Martel, dar acesta nu a răspuns. A adormit la 28 noiembrie 741.