Anisia Maslanova

Sfânta Muceniță Anisia Maslanova (Anisia Ivanovna Maslanova) s-⁠a născut la 25 decembrie 1878 în satul Barmino, ținutul Makariev, gubernia Nijni Novgorod, într-⁠o familie țărănească. A fost starița bisericii Sfântului Ioan Botezătorul din Nijni Novgorod. A fost împușcată în decembrie 1937 (după unele izvoare la 11, după altele la 14 decembrie). A fost proslăvită de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din anul 2000.

Tatăl ei, Ioan Maslanov, se ocupa cu pescuitul pe Volga și cu negoțul. Barmino era pe atunci un sat mare și înstărit, cu tradiții cucernice. Tânără fiind, Anisia a plecat la Nijni Novgorod și a intrat slujnică la întreprinzătorul Ioan Ioanovici Șalîghin, care avea o fabrică de ghips și lemn și era ales în Duma orașului, unde, drept și cucernic, apăra interesele celor săraci. Când Ioan Ioanovici a rămas văduv, Anisia a devenit soția lui și stăpâna deplină a casei și a averii. Era ospitalieră și primitoare față de nevoile oamenilor simpli. O consăteancă a ei, Nadejda Mihailovna Zaharova, care a fugit din Barmino ca să scape de o căsătorie nedorită, a trăit un an în casa ei; urmașii Nadejdei păstrează până azi, ca moștenire scumpă a familiei, fotografia mucenicei Anisia.

După ce nu i s-⁠a mai îngăduit negoțul particular, singură, fără familie și copii, Anisia Ivanovna s-⁠a dăruit cu totul slujirii Bisericii. Din 1929 a fost starița bisericii Sfântul Ioan Botezătorul din Nijni Novgorod. La 6 noiembrie 1937 a fost arestată și închisă în secția specială a închisorii din Gorki, sub învinuirea de legături cu clerul din Nijni Novgorod și că locuința ei era loc de adunare al elementelor antisovietice, clerici și monahii hoinare. La interogatoriul din 22 noiembrie a răspuns la fiecare întrebare că nu se recunoaște vinovată, că nu a făcut parte din nicio organizație contrarevoluționară și că nu are nimic de ascuns anchetei. Troica specială a NKVD din 2 până la 3 decembrie 1937 a osândit-⁠o la moarte.

Când Nadejda Zaharova a aflat de arestare, soțul ei, Constantin Ivanovici Doronin, s-⁠a adresat de trei ori NKVD ca să afle soarta arestatei. Ultima dată i s-⁠a spus că a fost trimisă pe etapă în Siberia și a murit pe drum. În fapt, viața pământească a mucenicei s-⁠a încheiat în temnița din Gorki. În 1977 biserica de lemn din Barmino, satul ei natal, a ars; prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, casă de rugăciune a satului a fost la început casa nepoatei ei, Tatiana Alexeevna Maslanova. Astăzi, în biserica de casă a satului se află o icoană a Sfintei Anisia, înaintea căreia se roagă nu numai rudele ei, ci toți locuitorii. Se pomenește la 11 decembrie, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Nijni Novgorod, la 12 septembrie.