Ștefan cel Nou

Sfântul Ștefan cel Nou a fost un monah din Constantinopol, nevoitor pe Muntele Auxentie, în Bitinia, și principalul apărător al sfintelor icoane în vremea împăratului iconoclast Constantin al V-⁠lea. A fost ucis în 764 sau 765 și este cel mai de seamă mucenic al iconofililor. Viața lui, scrisă de un ucenic, este o sursă istorică însemnată. Se pomenește la 28 noiembrie.

Copilăria și monahismul

S-⁠a născut la Constantinopol în 713 sau, după Viața lui, puțin după 11 august 715. Tatăl, Grigorie, era meșteșugar, mama se numea Ana și avea două surori mai mari, Teodota și o alta, fără nume. Părinții erau oameni evlavioși și iubitori de săraci și, înainte de nașterea lui, făgăduiseră Maicii Domnului să-⁠l închine slujirii lui Dumnezeu. În Sâmbăta Mare a anului 716 a fost botezat în Sfânta Sofia de însuși Patriarhul Gherman. Părinții voiau să fugă din cetate din pricina prigoanei, dar au așteptat să crească fiul. În al șaisprezecelea an al lui, în jurul lui 731, l-⁠au dus pe Muntele Auxentie, în Bitinia, unde a primit monahismul. După moartea tatălui a venit la Constantinopol și a adus pe mama și pe surori la mănăstirea de maici de pe munte. În al treizeci și unulea an (743 sau 746) a murit duhovnicul lui, Ioan, iar el i-⁠a urmat, întemeind o mănăstire. În al patruzeci și doilea an (754 sau 757) s-⁠a retras ca pustnic într-⁠o peșteră. Mulți creștini ortodocși fugeau de prigoană pe Muntele Auxentie și se adăposteau la el, iar el îi mângâia și îi învăța să rămână tari în credință, fără să se teamă a vărsa sângele pentru icoane.

Împotrivirea față de iconoclasm

În 754 împăratul Constantin al V-⁠lea, cu numele de batjocură Copronim, a adunat un sinod iconoclast, la Hieria, în vecinătatea Constantinopolului, cu 338 de episcopi, fără niciun patriarh. Ștefan a refuzat să primească hotărârile sinodului. Totuși prigoana lui a început abia în jurul lui 760: a fost acuzat de legături rușinoase cu mama sa și de tunderea nepermisă a lui Gheorghe Sinclitul, un favorit al împăratului. Unii cercetători moderni nu primesc istoria obișnuită după care prigoana monahilor a venit din cauza apărării icoanelor și presupun că politica împăratului împotriva monahismului avea motive militare și financiare, deoarece mănăstirile nu plăteau dări și monahii erau scutiți de oaste. Din acest motiv, prigoana lui Ștefan a avut poate mai mult de-⁠a face cu popularitatea lui și cu stăruința lui în sprijinul monahismului.

Constantin a trimis ostași care l-⁠au arestat și l-⁠au dus într-⁠o mănăstire din Chrysopolis, unde iarăși a refuzat să primească hotărârile de la Hieria. A fost exilat pe insula Proconnesos, iar în al doilea an al exilului (în jurul lui 764) a fost adus în închisoarea Fiala din Constantinopol și interogat chiar de împărat. După aproape un an de închisoare, în praetorium, a fost condamnat la moarte și târât de ostași pe străzi, unde a fost omorât cu bâte. Trupul i-⁠a fost târât pe străzi, iar craniul, salvat de un ucenic, a fost dus la mănăstirea Dius. Una dintre sursele noastre spune că a fost un monah care a pătimit la 28 noiembrie, în a cincizeci și treia lui primăvară.

Moaștele și cinstirea

Moaștele lui sunt atestate în diferite biserici și mănăstiri din Constantinopol în secolele XIII-⁠XV: trupul la mănăstirea Lips (după călătorii ruși) sau în martyrion-⁠ul Sfântului Ștefan întâiul mucenic, mâna dreaptă la Pantocrator, iar craniul, care făcea obiectul unei procesiuni în ziua pomenirii, a fost în secolul al XIV-⁠lea la mănăstirea Periblepton și se spune că azi se află la mănăstirea Sfântul Pantelimon de la Muntele Athos. Este înfățișat ținând o icoană sau un diptic cu Hristos și Maica Domnului și se află între mărturiile din icoana Triumfului Ortodoxiei.