Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Nicolae Krilov

Protoiereu

Protoiereu rus, mort în decembrie 1941 în lagărul Karlag din regiunea Karaganda; canonizat în 2000.

Prăznuire
28 noiembriestil vechi 11 decembrie
Adormit
1941secolul XX
Locul
Karlag

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Krîlov, protoiereu, s-⁠a născut în satul Petrovskoe, ținutul Vereia, gubernia Moscova, în familia unui paracliser, și a murit în noaptea de 11 spre 12 decembrie 1941 în lagărul Karlag, în regiunea Karaganda. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în anul 2000. Este pomenit la 28 noiembrie (11 decembrie pe calendarul nou).

Familia și întâile slujiri

A fost fiul paracliserului Vasile Fiodorovici Krîlov și al Sofiei Tihonovna. Fratele lui a fost episcopul Arsenie (Krîlov). Soția lui a fost Alexandra Mihailovna Kadîșeva, fiica unui psalt din satul Aleșnea. Au avut fiica Claudia (1901) și fiul Constantin (1902). A terminat școala teologică din Zvenigorod și a lucrat ca învățător-⁠educator la școala parohială Sfântul Vasile cel Mare din Moscova și la căminul grijii parohiale a aceleiași biserici. Din 1900 a fost psalt la biserica Kazan din satul Podlipiciie și a continuat să predea. Mulți ani a predat cântare bisericească: șase ani la școala parohială Boris și Gleb din Dmitrov și patru ani la școala zemstvei din Mitkovo, ținutul Dmitrov. A predat și limba slavonă bisericească.

La 19 ianuarie 1909, după ce a trecut examenul pentru rangul de diacon și învățător de religie, a fost mutat la mănăstirea Spaso-⁠Vlahernski și numit diacon-⁠psalt. După cinci zile a fost hirotonit diacon. Din 1912 a condus cântarea de obște, introdusă de el cu binecuvântarea mai-⁠marilor eparhiei. A primit medalii și o cruce de aur cu email. Din 1915 a fost învățător de religie la școala primară Novo-⁠Spasski din Dedenevo. În Primul Război Mondial s-⁠a îngrijit duhovnicește de răniții din infirmeria mănăstirii și din cea a clerului, ținând regulat cu ei lecturi și convorbiri. Din 1916 a fost membru al consiliului parohial de grijă pentru familiile rezerviștilor. Din 1921 a fost protodiacon.

Preotul și prigoana

Din iunie 1925 a fost preot la biserica Mântuitorului a mănăstirii Spaso-⁠Vlahernski, hirotonit de episcopul Serafim (Zvezdinski). A fost paroh al bisericii Mântuitorului și duhovnic al surorilor mănăstirii, închise în 1928, și a continuat să le îndrume pe bătrâne și după închidere. Locuitorii așezării, ai satelor din jur și ai plăților îndepărtate veneau adesea la el cu rugămintea să se roage la sfintele moaște pentru vindecare de boli, și prin rugăciunea lui se petreceau vindecări. În februarie 1930 a fost deposedat ca culac și scos din casă, dar deposedarea a fost apoi anulată. Din primii ani 1930 a fost protoiereu. Din 1935, după închiderea bisericii Mântuitorului, a slujit la biserica „Bucuria Neașteptată” și a trăit în sărăcie.

La 14 august 1936 a fost arestat. A fost învinuit că săvârșea slujbe în taină la cererea oamenilor, că vindeca, că lua parte la tunderi în taină, că răspândea cartea Antihristul, că ținea de Biserica Adevărat Ortodoxă, că ajuta pe episcopii surghiuniți Dimitrie (Liubimov) și Serafim (Zvezdinski), că răspândea adevărul despre prigoana împotriva Bisericii și despre greaua viață a surghiuniților și condițiile neomenești și munca peste puteri ale deținuților care construiau canalul Moscova-⁠Volga, și că Hitler va zdrobi puterea sovietică. Nu a tăgăduit că a ajutat pe surghiuniți și că a stăruit direct pentru redeschiderea bisericii. A respins toate celelalte învinuiri. Nu a spus numele monahiilor care locuiau în preajma mănăstirii, ale celor ce-⁠i trimiseseră scrisori, ale celor ce-⁠l rugau să se roage pentru sănătate.

Adormirea în lagăr

La 2 decembrie 1936 Consfătuirea specială a NKVD l-⁠a osândit la cinci ani de lagăr de muncă. A fost trimis în Karlag. În 1942 soția lui a primit din lagăr o carte poștală de la părintele Nicolae, care începea cu cuvintele: „Draga mea Sanecika, mâinile tale prețuite” Între rânduri, cu mâna altcuiva, se scrisese: „Părintele dumneavoastră, protoiereul Nicolae, a adormit în pace în noaptea de 11 spre 12 decembrie 1941. A fost jefuit de infractori și a murit de frig.” La 27 decembrie 2000, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, numele lui a fost trecut în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Prăznuiți în aceeași zi 28 noiembrie