Anania al Lacedemoniei

Sfântul sfințit mucenic Anania (Ananias), în lume Anastasie Teofilis-⁠Lambardis, a fost mitropolit al Lacedemoniei, născut la Dimitsana, în Peloponez, la începutul secolului al XVIII-⁠lea, și mucenicit la Mistra în aprilie 1764, cu puțin înainte de răscoala rusească a Moreei. Este socotit mucenic al neamului grec. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 15 aprilie.

Tinerețea și păstorirea

S-⁠a născut la Dimitsana, în Arcadia, cu numele Anastasie. Strămoșul lui din a patra generație era nobilul Stasinos din Akova, tras din Paleologi, căsătorit cu Kanella Lambardopoulou din puternica familie Lambardis din Dimitsana. Părinții lui erau o nepoată a nobilului Stasinos și Teofilis din Stemnița. A învățat la mănăstirea Filosofu și, înainte de 1741, a fost ales episcop al Karyupolei din Mani. În 1747 a preluat scaunul de arhiepiscop al Dimitsanei, care era pe atunci o arhiepiscopie independentă. Când în 1750 a murit mitropolitul Lacedemoniei, Partenie Kalimeris, Anania a primit și această eparhie. Se spune că avea o casă de țară lângă izvoarele râului Lusios, unde se crede că mergea ca să se întâlnească cu tovarășii lui de gând. În 1754 a refăcut mitropolia din Mistra, ridicând pe cheltuiala lui o clădire mitropolitană nouă, după cum arată o inscripție cu un epigram și cu data 1754.

Pregătirea mișcării de eliberare

Prin familiile puternice din care se trăgea, s-⁠a remarcat și în viața politică și a ajuns la rangul de moraiani (agianul Moreei), unul dintre fruntașii autoguvernării locale, aleși dintre familiile de boieri. Din această poziție și datorită prestigiului lui a lucrat la pregătirea unei mișcări de eliberare. Sub pretextul meșteșugurilor casnice, a întemeiat la Dimitsana primele mori de praf de pușcă, care au alimentat răscoalele de mai târziu. A construit tot acolo, pe cheltuiala lui, un apeduct, de care se leagă numele „Izvorul Despotului” de la intrarea în oraș. În unele ținuturi ale Peloponezului a alcătuit o rețea de preoți inițiați în răscoală, între care episcopul Antim Karakalos, Neofit Deligiannis din Langadia, episcop de Zarnata și Akova, Partenie al Patrei Vechi, Macarie al Corintului și alții. Cu același scop se înțelegea cu fruntași ca P. Benakis, Androutsos Zaimis, Londos, Polos și Sisinis, și intra în legătură cu hoții de pădure (klefții). În 1754 a ajutat la întemeierea episcopiei Zarnata și Akova, cu mitropolit pe Neofit Deligiannis, om de deplină încredere.

Mucenicia

Pe atunci vizirul Peloponezului era blândul Topal Osman Pașa, împotriva căruia au reacționat alți dregători turci, care au mers la Constantinopol și au cerut mutarea lui. Fruntașii greci au ținut cu vizirul, iar cinci dintre ei, în frunte cu Anania, au mers în 1762 la Constantinopol: Petros Deligiannis, un unchi al lui Asimakis Zaimis, Krevvatas (bunicul lui Panagiotis Krevvatas) și un unchi al lui Panoutsos Notaras. Au izbutit să-⁠l păstreze pe Topal Osman Pașa în funcție și să obțină osândirea la moarte a aghalelor care se ridicaseră împotriva lui, ceea ce a ridicat moralul celor robiți.

Dar după doi ani, în locul lui a fost pus vizir al Peloponezului cruntul Hamza Pașa din Karystos, iar turcii fanatici au găsit prilej să-⁠l învinuiască pe Anania și pe ceilalți patru trimiși și să scoată un firman secret care-⁠i osândea la moarte. În 1764 au fost spânzurați Deligiannis, Zaimis, Krevvatas și Notaras, găsiți la sediul vizirului din Tripolița, iar Anania se afla la Mistra. Împotriva lui a fost trimisă o ceată de 150 de călăreți, dar el a fost înștiințat în taină de un trimis anume. În mitropolia din Mistra l-⁠au apărat nouă zile douăzeci de mani și zece din Dimitsana, până s-⁠au sfârșit proviziile. Astfel, după ce au fost uciși doisprezece, ceilalți au izbutit să scape, iar Anania a rămas să primească moartea. S-⁠a rugat, s-⁠a împărtășit cu Preacuratele Taine și apoi a fost decapitat, în biserică sau în camera lui. Turcii au dus capul lui vizirului, iar trupul a fost îngropat la Mistra. Odată cu el a fost executat și dragomanul lui, în calitate de agian al Moreei. Acestea s-⁠au petrecut în aprilie 1764.

După execuția lui Anania, turcii s-⁠au întors împotriva rudelor lui și a altor creștini ca să înăbușe mișcarea la naștere. Prin patriarhie l-⁠au scos din scaun pe Neofit Deligiannis, episcop de Zarnata, al cărui tată, Petros Deligiannis, fusese spânzurat mai devreme. Uciderea lui Anania și bocetul surorii lui, Eugheniki, soția lui Gheorghachi Filosofopoulos, sunt amintite într-⁠un cântec popular păstrat de T. Kandiloros: o fată blondă și cu ochi negri, stând în afara cetății, își scoate florinii și mărgăritarele și întreabă de ce au tăiat pe domnul Anania și pe mitropolit.