Anania din Seleucia

Sfântul Sfințit Mucenic Anania din Seleucia, preot, a pătimit în anul 344 în Persia, împreună cu Sfântul Simeon, episcopul Seleuciei și Ctesifonului, cu preotul Avdelai și cu mulți alții, în prigoana regelui persan Șapur al II-⁠lea (310 până la 381). Se prăznuiește la 30 aprilie.

Sfântul Simeon a fost învinuit pe nedrept de legături cu statul grec și de fapte dușmănoase împotriva regelui persan. În 344 regele a dat un decret prin care creștinii erau puși la o dare grea. Când unii au refuzat să o plătească, lucru înfățișat ca răzvrătire, regele a început o prigoană cruntă. Sfântul Simeon a fost adus la judecată în lanțuri de fier împreună cu doi preoți, Avdelai și Anania. Sfântul episcop nici nu s-⁠a plecat înaintea regelui, iar când a fost întrebat de ce, a răspuns: „Mai înainte mă plecam în fața rangului tău, dar acum, când sunt adus ca să mă lepăd de Dumnezeul meu și de credința mea, nu se cuvine să mă plec”. Regele a căutat să-⁠l îndemne să se închine soarelui, amenințând că altfel va nimici creștinismul în țară, dar nici îndemnurile, nici amenințările nu au clătinat pe ierarhul curajos și a fost dus în temniță.

Pe drum l-⁠a văzut eunucul Usfazan, fost dascăl al regelui, care s-⁠a ridicat și s-⁠a închinat episcopului, dar sfântul s-⁠a întors de la el și l-⁠a mustrat că, fiind creștin, s-⁠a închinat soarelui de frica regelui. Eunucul s-⁠a căit din toată inima, și-⁠a schimbat hainele scumpe cu altele aspre și, așezat la ușa palatului, a plâns cu amar. Regele a aflat de mâhnirea iubitului său educator, și acesta i-⁠a spus deschis că se căiește de lepădarea lui și nu se va mai închina soarelui, ci numai Dumnezeului adevărat. Regele a încercat să-⁠l înduplece cu blândețe, dar Usfazan a rămas neclintit și a fost osândit la moarte. Singura lui rugăminte a fost ca crainicii să vestească în tot orașul că nu moare pentru o vină față de rege, ci ca creștin; regele a împlinit-⁠o. Aflând de moartea lui, Sfântul Simeon a mulțumit Domnului cu lacrimi. Chemat a doua oară la rege, a refuzat din nou să se închine zeilor și și-⁠a mărturisit credința în Hristos. Regele, mâniat, a poruncit să fie tăiați cu sabia, sub ochii lui, toți creștinii din temniță. Au mers fără teamă la moarte, binecuvântați de sfânt, și singuri și-⁠au plecat capetele sub sabie. Așa a fost tăiat și însoțitorul Sfântului Simeon, preotul Avdelai. Când a venit rândul preotului Anania, el a început să se cutremure. Atunci unul dintre sfetnici, Sfântul Fusic, creștin în taină, s-⁠a temut că Anania se va lepăda de Hristos și a strigat: „Nu te teme, bătrâne, închide ochii și vei vedea îndată Lumina Dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos”. Cu această strigare s-⁠a dat de gol: regele a poruncit să i se smulgă limba și să i se jupoaie pielea, și împreună cu el a fost chinuită fiica lui, mucenița Ascitrea. Cel din urmă a mers la călău Sfântul Simeon și, cu rugăciune, și-⁠a plecat capul pe butuc, la 13 aprilie 344. Toată Săptămâna Luminată, până la 23 aprilie, au continuat execuțiile. Mucenicia a primit-⁠o și Azat, eunuc și dregător apropiat regelui. Izvoarele spun că au pătimit o mie de mucenici, apoi încă o sută și încă o sută cincizeci.