Ascitreea din Seleucia

Sfânta Muceniță Ascitreea din Seleucia a pătimit în Persia, în jurul anului 344, în prigoana regelui Sapor al II-⁠lea (310-381), în același sobor cu episcopul Simeon al Seleuciei-⁠Ctesifonului și cu preoții Avdelai și Anania. Ea era fiica Sfântului Fusic și a fost omorâtă împreună cu tatăl ei. Soborul se pomenește la 30 aprilie.

Simeon, episcop al Seleuciei-⁠Ctesifonului, a fost pârât că ține legătură cu statul grec și că lucrează împotriva regelui persan. În 344 regele a dat un decret prin care creștinii erau puși la un impozit greu. Când unii au refuzat să plătească, lucrul a fost înfățișat ca răscoală și regele a pornit prigoană crudă. Simeon a fost adus la judecată în lanțuri, împreună cu cei doi preoți, Avdelai și Anania. Episcopul nu s-⁠a închinat nici măcar înaintea regelui. Întrebat de ce nu i-⁠a dat cinstea cuvenită, a răspuns că mai înainte se închina demnității lui, dar acum, când e adus ca să se lepede de Dumnezeu, nu i se cuvine să-⁠i facă plecăciune. Regele a încercat să-⁠l convingă să se închine soarelui, amenințând că altfel va nimici cu totul creștinismul în țară. Nici îndemnurile, nici amenințările nu l-⁠au clintit pe sfânt, și a fost dus în temniță.

Pe drum l-⁠a văzut famenul Usfazan, fostul învățător al regelui. Acesta s-⁠a ridicat și s-⁠a închinat episcopului, dar sfântul s-⁠a întors de la el și l-⁠a mustrat că, fiind creștin, s-⁠a închinat soarelui de frica regelui. Famenul s-⁠a căit din inimă, a schimbat hainele scumpe cu altele aspre și a plâns amar la ușa palatului. Regele Sapor a aflat de durerea dascălului său preaiubit și l-⁠a întrebat ce s-⁠a întâmplat. Usfazan a spus pe față că se căiește amarnic de lepădare și că nu se va mai închina soarelui, ci doar singurului Dumnezeu adevărat. Regele s-⁠a mirat de hotărârea lui, l-⁠a îndemnat cu blândețe, dar bătrânul a rămas neclintit și a fost osândit la moarte. Singura lui cerere a fost ca vestitorii să anunțe în tot orașul că el moare nu pentru vreo vină față de rege, ci ca creștin, și regele a împlinit-⁠o. Aflând de moartea lui, Simeon a mulțumit cu lacrimi Domnului. Chemat a doua oară la rege, a refuzat din nou să se închine zeilor păgâni și a mărturisit credința în Hristos.

Mâniat, regele a poruncit să fie tăiați cu sabia, sub ochii episcopului, toți creștinii din temniță. Ei au mers fără teamă la moarte, binecuvântați de sfânt, și singuri își plecau capetele sub sabie. Așa a fost tăiat și preotul Avdelai, tovarășul lui Simeon. Când a venit rândul preotului Anania, el a tremurat deodată. Atunci unul dintre mari dregători, Fusic, creștin în taină, s-⁠a temut că Anania se va lepăda de Hristos și a strigat tare să nu se teamă, să închidă ochii și va vedea îndată Lumina dumnezeiască a Domnului Iisus Hristos. Cu strigătul acesta și-⁠a dat singur de gol. Regele a poruncit să i se smulgă limba lui Fusic și să fie jupuit. Împreună cu Fusic a fost chinuită și fiica lui, mucenița Ascitreea. Ultimul a venit la călău episcopul Simeon și, cu rugăciune, și-⁠a plecat capul pe butuc, la 13 aprilie 344. Execuțiile au continuat toată săptămâna Paștilor, până la 23 aprilie. A primit moartea mucenicească și eunucul Azat, un dregător apropiat regelui. Izvoarele arată că au pătimit o mie de mucenici, apoi încă o sută și încă o sută cincizeci.