Anatolie Barașkov

Sfântul Mucenic Anatolie Barașkov, țăran din satul Gridino, ținutul Kirillov, a fost împușcat la 15 septembrie 1918, lângă Mănăstirea Kirillo-⁠Belozerski, împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Varsanufie, episcopul Kirillovului, cu Sfânta Cuvioasă Muceniță Serafima Sulimova, egumena Mănăstirii Ferapont, și cu mirenii Nicolae Burlacov, Mihail Trubnikov și Filip Maryșev. Preotul Ioan Ivanov din Ferapont a fost împușcat câteva zile mai târziu, la 19 septembrie. Se pomenesc la 15 septembrie, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Vologda, la 11 iulie.

Cei osândiți

Anatolie Andreevici Barașkov s-⁠a născut în 1870 în satul Gridino, volostul Ferapont, ținutul Kirillov, într-⁠o familie de țărani, și a muncit și el pământul. Nicolae Ignatievici Burlacov s-⁠a născut în 1889 la Kirillov și, înainte de preluarea puterii de către bolșevici, fusese membru al Dumei orășenești. Mihail Dormidontovici Trubnikov s-⁠a născut în 1855; era căpitan de rangul al doilea în retragere și, înaintea loviturii bolșevice, fusese judecător de pace și conducătorul zemstvei locale.

Episcopul Varsanufie (Vasili Pavlovici Lebedev) s-⁠a născut în 1871, în familia unui psalt, a fost crescut în sărăcie și a ajuns episcop de Kirillov. Egumena Serafima conducea Mănăstirea Ferapont. În 1918 puterea a ridicat contra mănăstirilor și a bisericilor. Preotul Ioan Ivanov a fost arestat la 9 (22) mai, iar credincioșii din douăsprezece sate au trimis o cerere de eliberare. Episcopul Varsanufie a fost arestat în septembrie și, în noaptea dinaintea muceniciei, s-⁠a rugat în închisoare; a spus că nu se teme de moartea cu forța, dar nu îndrăznește să creadă că Domnul l-⁠ar socoti vrednic de mucenicie.

Mucenicia

În duminica din 15 septembrie, pe la cinci dimineața, episcopul, egumena și cei patru mireni au fost scoși din închisoare și duși spre Gorițî, însoțiți de douăzeci de călăi. Episcopul a cerut să intre în mănăstire ca să se împărtășească, dar i s-⁠a refuzat. Când a vrut să se închine în fața unei icoane, un paznic l-⁠a lovit peste mână cu patul puștii. Au mers pe drumul vechi din vremea Sfântului Chiril, pe malul lacului Sivere, până la un stâlp care arăta cinci verste până la Gorițî și două până la Kirillov, apoi au fost opriți și duși la dreapta. „Iată Golgota noastră”, a spus ierarhul. Când egumena s-⁠a clătinat, episcopul a susținut-⁠o: „Maică, prinde curaj; trebuie să mergem la moarte fără teamă, ca la o nuntă, cu bucurie; va veni vremea când ne vor pizmui”. Unul dintre osândiți a început să vorbească aspru despre cei care i-⁠au judecat, dar ierarhul l-⁠a oprit: „După pilda Mântuitorului, trebuie să iertăm tuturor; în viața cealaltă trebuie să trecem în pace cu toți”. Egumena, care în fiecare seară cerea iertare surorilor spunând „Iertați-⁠mă pe mine, ticăloasa”, a rostit acestea și către ucigași, iar ei, crezând că pe ei îi numește ticăloși, au tras și au ucis-⁠o. Au urmat cinci salve, iar episcopul a continuat să stea și să se roage cu mâinile ridicate, a citit slujba de ieșire a sufletului și, la sfârșit, a spus „amin”. „Am sfârșit, sfârșiți și voi”, a spus, a binecuvântat mănăstirea și a fost ucis dintr-⁠o împușcătură de aproape. Mormântul l-⁠au săpat negustorii. Trupurile au fost așezate cu mare grijă în groapă: mai aproape de mănăstire episcopul, apoi Nicolae Burlacov, egumena, iar la picioare Anatolie Barașkov și Filip Maryșev.

Călugării au cerut în mai multe rânduri să ducă trupul episcopului la mănăstire, dar de fiecare dată au fost opriți. În anii 1960 puterea a nimicit orice semn al mormântului și a ridicat pe loc clădiri gospodărești. La 17 decembrie 1998, pe locul execuției, a fost așezată o cruce.