Andrei de Suzdal

Sfântul Binecredinciosul Cneaz Andrei de Suzdal și al Nijni Novgorodului (Andrei Constantinovici, nu mai târziu de 1323 până la 2 iunie 1365) a fost cneaz al Nijni Novgorodului. Este pomenit la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir.

Era fiul cel mai mare al cneazului de Suzdal (mai târziu al Nijni Novgorodului) Constantin Vasilievici, după a cărui moarte (21 noiembrie 1354) a moștenit scaunul Nijni Novgorodului. La început Andrei nu a continuat lupta cneazilor din Nijni Novgorod și Suzdal cu cei din Moscova pentru marea domnie a Vladimirului, începută pe vremea lui Constantin. După moartea lui Ioan al II-⁠lea a lăsat rolul principal în această luptă fratelui mai mic, Dimitrie-⁠Toma, renunțând în favoarea lui la iarlîcul (scrisoarea de domnie) pe care i-⁠l oferise în 1360 hanul Hoardei de Aur Navruz, și în anii 1360 până la 1362, în alianță cu Novgorodul, l-⁠a sprijinit pe Dimitrie împotriva tânărului cneaz moscovit Sfântul Dimitrie Ioanovici. Lipsa de interes pentru politică a făcut ca încă pe când trăia, nu mai târziu de toamna lui 1363, scaunul Nijni Novgorodului să fie luat de un alt frate mai mic, Boris Constantinovici, cneazul Gorodețului.

Judecând după unele știri din letopisețe, Andrei, ca și soția lui, Vassa (Vasilisa), era „foarte duhovnicesc și cu multe virtuți”; în 1363 a izvorât mir crucea cu care îl binecuvântase, după Liturghie, episcopul Alexie al Suzdalului, nou așezat. În 1359 a fost ridicată din banii lui catedrala Sfântului Arhanghel Mihail din Nijni Novgorod și, dacă se poate crede o știre a unei vieți târzii (din veacul al XVI-⁠lea) a Cuviosului Eftimie de Suzdal, și mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului din Suzdal, ca mulțumire lui Dumnezeu pentru scăparea minunată în timpul unei călătorii pe Volga (1364). În 1364 Andrei a primit tunderea monahală și, după aproximativ un an, a murit; letopisețul a însemnat evenimentul astfel: „S-⁠a mutat blândul și liniștitul și smeritul și cu multe virtuți mare cneaz Andrei Constantinovici, între monahi și în schimă”. A fost îngropat în catedrala Schimbării la Față din Nijni Novgorod, lângă tatăl lui. Pomenirea lui și a soției lui Vasilisa (fără ziua arătată) se află în Mineiul lui Simeon Azarin de la mijlocul veacului al XVII-⁠lea; este amintit și la 25 august într-⁠o erminie de iconari din deceniul al treilea al veacului al XIX-⁠lea.

În 1829 vechea catedrală a Schimbării la Față a fost desfăcută și construită din nou; la 17 septembrie 1834 s-⁠a sfințit biserica, iar mormintele cneazilor din Nijni Novgorod, între ele și cel al lui Andrei, au rămas într-⁠o criptă aparte, în partea subterană a bisericii, unde au fost duse și lespezile de mormânt ce se aflau mai înainte în biserică. Mai târziu în cripta aceea s-⁠a făcut, din daruri de bunăvoie, o biserică în cinstea icoanei de la Kazan, cu un paraclis de nord al Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian și unul de sud al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Mormântul lui Andrei și al soției lui a ajuns în paraclisul de sud al bisericii-⁠cripte; acolo se săvârșeau slujbe în fiecare zi. În 1929 catedrala a fost nimicită.