Andrei de Vologda

Sfântul Cuvios Andrei de Vologda, în monahism Ioasaf, a fost cneaz de Vologda, fiul lui Dimitrie Vasilievici, cneaz al Zaozeriei, și nepot al cneazului Vasili Vasilievici. A trecut la Domnul la 10 septembrie 1453.

La doisprezece ani a părăsit lumea și a venit la Mănăstirea Spaso-⁠Kamenni de pe lacul Kubenskoe, la egumenul Casian, unde a fost tuns cu numele Ioasaf. O altă relatare, din istoria orașului Vologda, spune că a fost tuns pe la douăzeci de ani. După numai cinci ani de viață monahală a murit.

Moaștele lui au fost așezate în biserica de lemn a Adormirii și s-⁠au arătat multă vreme neputrezite, făcând și minuni. Când mănăstirea a ars, în 1478, rămășițele au fost adunate de bătrânul Martinian și puse sub altar. În 1650, cu binecuvântarea arhiepiscopului Marchel al Vologdei, au fost așezate într-⁠un mormânt de lângă ușile de sud ale catedralei mănăstirii. După un al doilea incendiu, în 1773, moaștele au fost mutate la Vologda, iar în 1801 mănăstirea a fost reînființată. Pomenirea locală a sfântului se face la 10 septembrie, stil vechi.