Andronic Barsukov

Sfântul Cuvios Mucenic Andronic Barsukov, ierodiacon, s-⁠a născut în 1872 în gubernia Olonets și a fost ucis de tâlhari în 1917 la Mănăstirea Nosovo din gubernia Tambov. A fost trecut între sfinți de Sfântul Sinod prin hotărârea din 27 decembrie 2000, pe temeiul hotărârii Sinodului Arhieresc din 13 până la 16 august 2000. Se pomenește la 10 august, în Soborul sfinților din Tambov, la 22 august, în Soborul sfinților de la Valaam, și la 7 februarie.

La 27 noiembrie 1895 a intrat la Mănăstirea Valaam a Mântuitorului Schimbării la Față (gubernia Viborg) și a fost înscris oficial novice la 8 august 1900; tunderea monahală a avut loc la 9 iunie 1907. A făcut felurite ascultări în mănăstire: a stat în schitul Tihvin ca ajutor al protopopului și a fost cântăreț de strană (canonarh) de la 27 noiembrie 1907 până în 1916. În 1916 a fost mutat și până în 1917 a fost monah la Mănăstirea Nosovo a Schimbării la Față, din satul Tugulovka, ținutul Borisoglebsk, gubernia Tambov. În 1917 a fost hirotonit ierodiacon. Fiind econom, a apărat pe egumenul bolnav și banii mănăstirii și a fost ucis cu cruzime de tâlhari în 1917.

Un monah al mănăstirii a scris despre el în jurnalul său: „La Valaam ai purtat crucea unei osânde dureroase și a vieții în schituri îndepărtate, iar azi ți-⁠ai încheiat nevoința cu moarte monahală mucenicească; cu sângele tău vărsat să curețe Domnul păcatele tale, căci cine va trăi și nu va greși? Aceasta s-⁠a făcut nu fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care se îngrijește cu înțelepciune și bunătate de cei credincioși. Fie pentru toate slava lui Dumnezeu, care îndreaptă calea vieții noastre. Cum strigai cu râvnă în mănăstirea noastră, ca canonarh, slăvind pe Domnul, pe Maica Domnului și pe sfinți, așa să se bucure sufletul tău în sălașurile drepților”.