Filofteia de la Curtea de Argeș

Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeș, numită și Filofteea sau Filoteea, este una dintre sfintele ale căror moaște se păstrează pe pământ românesc și ocrotitoarea orașului Curtea de Argeș. Izvoarele nu spun același lucru despre ea. Tradiția românească o înfățișează ca pe o fată de doisprezece ani, din apropierea Târnovei, ucisă de tatăl ei pentru că împărțea săracilor hrana. Izvoarele bulgare, bazate pe Viața scrisă de patriarhul Eftimie al Târnovei, vorbesc despre o văduvă sihastră din Pamfilia, adusă cu moaștele la Târnovo. Praznicul ei este la 7 decembrie.

Viața după tradiția românească

După tradiția cunoscută în România, Sfânta Muceniță Filofteia (numele înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”) s-⁠a născut la începutul secolului al XIII-⁠lea în apropiere de Târnovo, capitala Țaratului Bulgar, într-⁠o familie de țărani. Unele surse dau anii 1206-1218. A fost crescută în dreapta credință de mama ei, care a murit când ea era încă mică. Copila postea, asculta Scripturile, învăța să-⁠și păstreze neîntinată fecioria și era mai presus de toate milostivă.

După moartea mamei, tatăl s-⁠a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-⁠o, o bătea și o certa și o pârâse tatălui. Totuși tânăra nu înceta să facă bine și le dădea săracilor și flămânzilor hainele ei și mâncarea pe care mama vitregă i-⁠o dădea să o ducă tatălui ei la câmp. Aflând, tatăl a fost cuprins de mânie și, uitând dragostea părintească, a apucat-⁠o ca de obicei de cosițe, ca s-⁠o bată. Neținându-⁠se pe sine, a aruncat în ea toporul pe care îl avea la brâu și a rănit-⁠o la un picior. Din această rană sfânta a murit pe loc. Tot locul s-⁠a umplut de lumină. Avea doisprezece ani.

Venindu-⁠și în fire, tatăl a fost cuprins de spaimă. Voind să ridice trupul, nu putea nici să-⁠l atingă. A alergat în cetate și a spus arhiepiscopului și conducătorilor ce se întâmplase. Arhiepiscopul, cu mai-⁠marii cetății și cu mult popor, au venit cu făclii, cu tămâie și cu rugăciuni, au văzut sfântul trup strălucind de lumină dumnezeiască și au lăudat pe Dumnezeu. Au încercat să ridice trupul, dar nu l-⁠au putut mișca, deși se rugau stăruitor. Dumnezeu, voind să-⁠și preamărească roaba, făcuse trupul greu ca piatra.

Atunci tatăl și cei care îl ajutau au început să rostească numele țărilor, mănăstirilor și bisericilor de peste Dunăre, ca să afle unde voia sfânta să se odihnească. Trupul rămânea la fel de greu. Dar când s-⁠a pomenit Biserica Domnească din Târgul Argeșului, a devenit mult mai ușor. Au trimis scrisoare voievodului Radu Negru, care a venit cu alai, cu făclii și tămâieri, spre Dunăre și a adus moaștele în Țara Românească, așezându-⁠le în Biserica Domnească din Argeș. Acolo au stat până la zidirea mănăstirii de la Curtea de Argeș de către Neagoe Basarab. Au fost mutate aici și stau acum în paraclisul mănăstirii. Se spune că acolo fac multe minuni și dau tămăduiri celor care aleargă cu credință la ele.

Ce spun izvoarele istorice

Documentele istorice arată că moaștele au rămas la Târnovo și au fost aduse în Țara Românească abia după 1393, când țaratul bulgar a fost cucerit de turci. Se pare că de acolo au fost duse la Vidin, probabil până în 1396. Ca să nu fie pângărite, au fost dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418), care le-⁠a așezat în biserica domnească Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a lui Basarab I și a lui Nicolae Alexandru. Au stat acolo până în 1893, când, din cauza stării de degradare a bisericii, au fost mutate în biserica Sfântul Gheorghe, apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-⁠Olari. În Primul Război Mondial au fost duse în paraclisul mănăstirii Antim din București, apoi s-⁠au întors la Curtea de Argeș, în marea biserică ctitorită de Neagoe Basarab.

Racla a fost restaurată în 2004 la Monetăria Statului, cu lemn de chiparos, catifea roșie și piese de argint aurite. Meșterii au găsit scris pe săculețul în care erau învelite moaștele un blestem. Mitropolitul Cosma poruncise egumenului Partenie să le pecetluiască într-⁠un săculeț nou, lăsând afară doar mâna dreaptă pentru sărutarea credincioșilor, și să se ferească toți să ciupească din ele, pentru că a pus blestem asupra celui care ar îndrăzni. În fiecare an, la 7 decembrie, racla este scoasă din paraclis și așezată într-⁠un pavilion în fața bisericii mănăstirii, ca credincioșii adunați să se poată închina.

Izvoarele bulgare și sârbe

Tradiția bulgară spune altceva. După Viața cea mare, scrisă de patriarhul Eftimie al Târnovei, iar Lauda de Ioasaf de Bdin, Filofteea (în bulgară Filotea Târnovska, Cuvioasa) s-⁠a născut la Molivot, în Pamfilia, probabil în jurul lacului Beyșehir, unde se văd ruine de mănăstiri bizantine. Părinții ei au fost mulți ani fără copii, și au obținut-⁠o prin rugăciune. A primit o educație bună pentru vremea ei și, ajunsă la vârsta mare, a fost măritată împotriva voinței. Nu și-⁠a iubit soțul și l-⁠a îndemnat să trăiască în curăție. După un timp soțul a murit, iar ea, rămasă văduvă, s-⁠a așezat pe o insulă din lacul apropiat și și-⁠a făcut o chilie de sihastră. Acolo s-⁠a nevoit singură cu post, rugăciune neîncetată, privegheri, lacrimi și tăcere. Dumnezeu i-⁠a dăruit rugăciunea făcătoare de minuni și înțelepciunea de a învăța. La ea veneau preoți și mult popor să asculte sfaturile ei, iar unii s-⁠au vindecat. Slăbită de înfrânare, și-⁠a văzut mai dinainte moartea și a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu la 7 decembrie, în an necunoscut. Moaștele au rămas nestricate și au făcut multe minuni.

În secolul al XIII-⁠lea, țarul Caloian a mutat moaștele cu cinste de la Molivot la Târnovo. După izvorul sârb, el le-⁠ar fi găsit în Tracia, în apropierea Constantinopolului, într-⁠un cult local. Au stat în vechea capitală aproape două sute de ani, apoi, după căderea Târnovei în 1393, mitropolitul Ioasaf de Bdin și Constantin al II-⁠lea Asan le-⁠au dus la Vidin. După ocuparea Vidinului de turci, în 1396, au trecut în Valahia, în vechea biserică domnească din Curtea de Argeș. Izvoarele bulgare o socotesc a doua sfântă a Bulgariei după Sfânta Parascheva și o numesc și Filofteea de la Târnovo, după mănăstirea Temniță din Târnovo, unde au stat moaștele. Despre neamul ei nu au rămas știri directe. În România este numită și Filofteea Bulgăroaica. Este ocrotitoarea Țării Românești, împreună cu Sfântul Dimitrie Basarabov, și, după crearea statului român, ocrotitoarea acestuia. Izvorul sârb o numește cuvioasă încă din secolul al VIII-⁠lea cel târziu, ceea ce nu se potrivește cu celelalte date.