
Sfântul Cuvios
Antonie de la Siia
Întemeietorul Mănăstirii Antonievo-Siiskii
Monah rus care a întemeiat Mănăstirea Antonievo-Siiskii pe râul Siia, în nordul Rusiei; mort în 1556.
- Prăznuire
- 7 decembriestil vechi 20 decembrie
- Adormit
- 1556secolul XVI
- Locul
- Antonievo-Siysky Monastery
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Cuviosul Antonie de la Siia a fost monah și preot în nordul Rusiei și întemeietorul mănăstirii Antonievo-Siiskii, pe râul Siia, în regiunea de azi Arhanghelsk. A trecut la Domnul în 1556 și este pomenit pe 7 decembrie, după calendarul iulian. Despre el se spune că a fost ultimul mare sfânt monah al Rusiei vechi.
Tinerețea
S-a născut în 1477 sau 1478 în satul Kehta, lângă Dvina de Nord, într-o familie înstărită de țărani, și la botez i s-a dat numele Andrei. A primit învățătură și a deprins pictura de icoane. Rămas orfan, a plecat la Novgorod și a slujit cinci ani la un boier din oraș. S-a căsătorit, dar soția lui a murit după un an. Atunci a hotărât să plece la mănăstire.
Călugăria
Și-a împărțit averea și a venit pe râul Kena, la pustnicia lui Pahomie, unde a primit tunderea monahală cu numele Antonie. Mai târziu a fost hirotonit ieromonah. Se spune că a fost pildă de smerenie și de ascultare, că ținea post aspru și că avea mereu aminte de moarte și de judecata de apoi.
Fiind iubitor de liniște, a plecat cu doi monahi de la pustnicie și s-a așezat pe râul Șeleksa, la Pragurile Negre. A stat acolo șapte ani, până când localnicii l-au alungat. Cu șapte ucenici s-a așezat apoi pe Lacul Mare al Arhanghelului Mihail, pe cursul râului Siia. Acolo a ridicat în 1520 o capelă, din care a crescut mănăstirea Siia. A obținut de la Vasile al III-lea îngăduința să ridice clădirile mănăstirii pe pământ domnesc. Antonie a fost cel dintâi egumen al ei, dar a părăsit-o de mai multe ori în căutarea singurătății. Mănăstirea era sub oblăduirea arhiepiscopului Novgorodului.
Moartea și cinstirea
A trecut la Domnul în 1556, în anul al 79-lea al vieții. Ucenicul său, monahul Filotei, a scris cea dintâi variantă a vieții lui, după care au alcătuit cele din 1578 monahul Iona și țareviciul Ivan Ivanovici. Egumenul Pitirim și Filotei au cerut la Moscova canonizarea sa, în 1579, iar în 1610 a fost recunoscut ca sfânt de însemnătate pentru toată Rusia. Moaștele sale se odihnesc în mănăstirea lui de pe Siia.
Prăznuiți în aceeași zi 7 decembrie
AmbrozieSfântul Ierarh · Episcopul Milanului7 dec
Sabin de SpoletoSfântul Sfințit Mucenic · Episcopul Spoleto-ului7 dec
Emilian mediculSfântul Mucenic · Medic și mărturisitor din Africa7 dec
Filofteia de la Curtea de ArgeșSfânta Cuvioasă Muceniță · Ocrotitoarea Curții de Argeș7 dec
Nil de la StolobnîiSfântul Cuvios · Întemeietorul pustiei de la Stolobnîi7 dec- Grigorie de la GornjakSfântul Cuvios7 dec
Ioan Postitorul de la PeșteriSfântul Cuvios · Monah la Lavra Peșterilor7 dec- Mastridia din AlexandriaSfânta Cuvioasă7 dec
Serghie GoloșciapovSfântul Sfințit Mucenic · Protoiereu7 dec- Grigorie IsihastulSfântul Cuvios · Monah isihast din Athos7 dec
- Roman SinaitulSfântul · Monah din Sinai7 dec
- Pavel cel AscultătorSfântul Cuvios7 dec