Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Antonie de la Siia

Întemeietorul Mănăstirii Antonievo-⁠Siiskii

Monah rus care a întemeiat Mănăstirea Antonievo-⁠Siiskii pe râul Siia, în nordul Rusiei; mort în 1556.

Prăznuire
7 decembriestil vechi 20 decembrie
Adormit
1556secolul XVI
Locul
Antonievo-⁠Siysky Monastery

Viața

Cuviosul Antonie de la Siia a fost monah și preot în nordul Rusiei și întemeietorul mănăstirii Antonievo-⁠Siiskii, pe râul Siia, în regiunea de azi Arhanghelsk. A trecut la Domnul în 1556 și este pomenit pe 7 decembrie, după calendarul iulian. Despre el se spune că a fost ultimul mare sfânt monah al Rusiei vechi.

Tinerețea

S-⁠a născut în 1477 sau 1478 în satul Kehta, lângă Dvina de Nord, într-⁠o familie înstărită de țărani, și la botez i s-⁠a dat numele Andrei. A primit învățătură și a deprins pictura de icoane. Rămas orfan, a plecat la Novgorod și a slujit cinci ani la un boier din oraș. S-⁠a căsătorit, dar soția lui a murit după un an. Atunci a hotărât să plece la mănăstire.

Călugăria

Și-⁠a împărțit averea și a venit pe râul Kena, la pustnicia lui Pahomie, unde a primit tunderea monahală cu numele Antonie. Mai târziu a fost hirotonit ieromonah. Se spune că a fost pildă de smerenie și de ascultare, că ținea post aspru și că avea mereu aminte de moarte și de judecata de apoi.

Fiind iubitor de liniște, a plecat cu doi monahi de la pustnicie și s-⁠a așezat pe râul Șeleksa, la Pragurile Negre. A stat acolo șapte ani, până când localnicii l-⁠au alungat. Cu șapte ucenici s-⁠a așezat apoi pe Lacul Mare al Arhanghelului Mihail, pe cursul râului Siia. Acolo a ridicat în 1520 o capelă, din care a crescut mănăstirea Siia. A obținut de la Vasile al III-⁠lea îngăduința să ridice clădirile mănăstirii pe pământ domnesc. Antonie a fost cel dintâi egumen al ei, dar a părăsit-⁠o de mai multe ori în căutarea singurătății. Mănăstirea era sub oblăduirea arhiepiscopului Novgorodului.

Moartea și cinstirea

A trecut la Domnul în 1556, în anul al 79-lea al vieții. Ucenicul său, monahul Filotei, a scris cea dintâi variantă a vieții lui, după care au alcătuit cele din 1578 monahul Iona și țareviciul Ivan Ivanovici. Egumenul Pitirim și Filotei au cerut la Moscova canonizarea sa, în 1579, iar în 1610 a fost recunoscut ca sfânt de însemnătate pentru toată Rusia. Moaștele sale se odihnesc în mănăstirea lui de pe Siia.

Prăznuiți în aceeași zi 7 decembrie