Ioan Postitorul de la Peșteri

Cuviosul Ioan Postitorul de la Peșteri a fost călugăr la Lavra Peșterilor din Kiev, nevoitor al postului, probabil în veacul al XIII-⁠lea. Biserica Rusă îl cinstește în ceata cuvioșilor. Despre viața lui s-⁠au păstrat puține știri, iar data și locul nașterii nu se cunosc.

Pomenirea lui se face după calendarul vechi la 7 decembrie, în a doua duminică a Postului Mare, în Soborul tuturor cuvioșilor părinți din Peșterile Kievului, și la 28 septembrie, în Soborul părinților de la Peșteri care se odihnesc în Peșterile Apropiate.

Moaștele lui nestricate se află în Peșterile Apropiate (ale lui Antonie) ale Lavrei Peșterilor, în capela din stânga a bisericii subpământene a sfântului Antonie de la Peșteri, la numărul 3 pe schița peșterilor. Vestea despre moaștele cuviosului Ioan, care se odihnesc în Peșterile Apropiate, laolaltă cu cele ale altor cuvioși cu același nume, apare întâia dată în lucrarea „Teraturgima” a monahului Atanasie Kalnofoiski, din 1638.

Cuviosul este lăudat în al șaptelea tropar al cântării a cincea din canonul slujbei lui: condus de Duhul, a fost numit fiu al Celui Preaînalt, luminat de post, căci se hrănea mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu decât cu mâncare. În erminia icoanelor de la sfârșitul veacului al XVIII-⁠lea, înfățișarea lui este arătată astfel: cărunt, cu barba ca a lui Serghie, cu camilafcă neagră pe cap, în veșmânt monahal, cu căptușeala albastră.