Nil de la Stolobnîi

Cuviosul Nil de la Stolobnîi (sfârșitul secolului al XV-⁠lea - 7 decembrie 1555) a fost un pustnic rus care și-⁠a petrecut douăzeci și șapte de ani în singurătate pe insula Stolobnîi din lacul Seliger, întemeietor al Pustiei Nilo-⁠Stolobenskaia. Este cinstit în soboarele sfinților din Tver și Novgorod. Se pomenește la 7 decembrie, la 27 mai, ziua aflării moaștelor, și la 26 iunie.

Viața

Viața lui, scrisă la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea de monahul Filotei Pirogov din Vologda, după însemnările despre viața și minunile lui alcătuite de German, întâiul egumen al pustiei, a păstrat câteva știri. S-⁠a născut la sfârșitul secolului al XV-⁠lea în cimitirul Jabenski din ținutul Derevskaia al Novgorodului. Numele părinților și numele din lume nu se cunosc. A rămas orfan de mic și a venit la mănăstirea Krîpeț, unde a primit tunderea cu numele Nil, în cinstea Cuviosului Nil Postitorul. După un timp a părăsit-⁠o și în 1515 a mers într-⁠o pădure lângă râul Cerenmha (Seremha), unde și-⁠a făcut o chilie și a trăit treisprezece ani ca pustnic. Veștile despre pustnicul din pădure s-⁠au răspândit, iar oamenii au început să vină la el pentru povețe și rugăciuni. Stânjenit, în 1528 și-⁠a lăsat pustia și s-⁠a mutat pe insula Stolobnîi din lacul Seliger.

Pe insulă și-⁠a săpat un bordei, în care a petrecut prima iarnă, iar vara a ridicat o chilie de lemn și o capelă. A trăit singur pe insulă douăzeci și șapte de ani, își câștiga hrana prin muncă pământului și primea pește dăruit de pescarii care treceau uneori pe acolo. Se deosebea prin asprime a nevoinței: nevrând să doarmă întins, a bătut cuie în peretele chiliei și se odihnea sprijinit pe ele. Și-⁠a săpat dinainte mormântul în capelă și a pus în el un sicriu cioplit, la care venea să plângă păcatele. A adormit la 7 decembrie 1555 (o sursă sârbă dă 1554). Înainte de moarte l-⁠a vizitat duhovnicul lui, egumenul Serghie al mănăstirii Sfântul Nicolae din Rojkovo, care l-⁠a spovedit și l-⁠a împărtășit. Venind a doua zi, Serghie și alți monahi l-⁠au găsit mort și l-⁠au înmormântat.

Cinstirea

La cinci ani de la moartea lui s-⁠a făcut peste mormânt un mormânt de piatră acoperit cu un acoperământ. În 1595 s-⁠a zugrăvit prima icoană, iar după părerea lui Golubinski a început atunci cinstirea locală; începutul cinstirii în toată Biserica nu se cunoaște. În 1594 s-⁠a ridicat pe locul unde a fost îngropat mănăstirea de bărbați Pustia Nilova. În muzeul Moștenirea Cuviosului Nil se păstrează o sculptură de lemn pictată, socotită făcătoare de minuni, probabil din anii 1770-1780, înfățișându-⁠l șezând, cu capul plecat și sprijinindu-⁠se pe cârje, așa cum a murit în rugăciune. Chipul lui se află pe stema raionului Firovo din regiunea Tver.