Ambrozie

Sfântul Ierarh Ambrozie, episcopul Mediolanului (Milano), a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Apusului în veacul al IV-⁠lea. Biserica îl cinstește ca pe un apărător neînfricat al credinței drepte împotriva arianismului, ca pe un păstor care nu s-⁠a temut să mustre pe împărați și ca pe părintele duhovnicesc al Fericitului Augustin. Pomenirea lui este la 7 decembrie, ziua hirotonirii sale ca episcop.

De la dregător la episcop

S-⁠a născut în jurul anului 339 sau 340, la Trier, în Galia, în familia unui prefect roman. După moartea tatălui a fost crescut la Roma, împreună cu fratele său Satir și cu sora sa Marcelina, și a studiat dreptul, retorica și filosofia. Sinaxarul spune că, încă din pruncie, un roi de albine i-⁠a acoperit fața în somn și a lăsat miere pe limba lui, semn pentru tatăl său că copilul va ajunge ceva mare. În jurul anului 370 a fost numit guvernator al provinciilor Liguria și Emilia, cu reședința la Milano, unde era iubit pentru dreptatea lui.

În 374, după moartea lui Auxențiu, episcopul arian al cetății, ortodocșii și arienii s-⁠au certat aprig pentru alegerea urmașului. Ambrozie a venit la biserică să potolească mulțimea, iar un glas, pe care sinaxarul îl atribuie unui copil, a strigat „Ambrozie episcop”, și tot poporul a preluat strigătul. Era încă catehumen și s-⁠a împotrivit, a încercat chiar să fugă, dar împăratul Valentinian a poruncit să rămână. A fost botezat de un preot ortodox și, în șapte zile, a trecut prin toate treptele preoției, fiind sfințit episcop la 7 decembrie 374. Este primul om din rândurile înalților dregători din Apus care a primit slujirea episcopală.

Păstorirea

Și-⁠a dăruit averea bisericilor, orfanilor și săracilor, păstrând doar ce era de trebuință surorii sale Marcelina, și a dus o viață aspră de nevoință. A apărat unitatea Bisericii: în 379 a mers să așeze un episcop ortodox la Sirmium, iar în 385-386, când împărăteasa Justina, mama lui Valentinian al II-⁠lea, a cerut o biserică din Milano pentru arieni, Ambrozie a refuzat, s-⁠a baricadat cu credincioșii înăuntru, iar porunca a fost retrasă.

I-⁠a închinat împăratului Grațian tratatul despre credință, De Fide, iar la stăruința lui altarul zeiței Victoria a fost scos din sala Senatului din Roma. Predicile lui au avut o mare înrâurire. Fericitul Augustin mărturisește că s-⁠a botezat în 387 prin grija episcopului Milanului, care l-⁠a botezat în noaptea Paștilor. Din ținuturi îndepărtate veneau la el învățați din Persia, iar regina Fritigela a markomanilor, care atacau des Milano, i-⁠a cerut să o învețe credința. Sinaxarul spune că, prin scrisoarea lui către ea, regina a primit creștinismul și și-⁠a convins soțul să facă pace cu Imperiul.

În fața împăraților

După masacrul de la Tesalonic din 390, Ambrozie i-⁠a scris împăratului Teodosie I și i-⁠a cerut o pocăință publică, spunând că, fără ea, nu îl va împărtăși. Teodosie s-⁠a supus: a venit la biserică fără veșmintele imperiale și a fost primit la împărtășanie abia la Crăciun. Pentru Ambrozie nu era nicio deosebire între împărat și un om de rând.

Scrierile

Sfântul Ambrozie a lăsat multe scrieri. Dintre cele dogmatice sunt cunoscute Cinci cărți despre credință, Despre Duhul Sfânt, Despre Taine, Despre întrupare și Despre pocăință. Despre datoriile slujitorilor bisericii, încheiată în anii 377-391, pune în față îndatoririle păstorului. A scris și Hexaimeronul, adică tâlcuirea celor șase zile ale creației, și un comentariu la Evanghelia după Luca. A introdus în Apus cântarea antifonică după tipicul sirian, numită cântare ambroziană, și a alcătuit imne bisericești. Imnul Te Deum, atribuit lui, a intrat în slujbele Bisericii Ortodoxe.

Adormirea și cinstirea

Spre bătrânețe, Ambrozie a văzut mai dinainte plecarea sa și le spunea clericilor: „Numai până la Paști voi fi cu voi”. S-⁠a mutat la Domnul în noaptea Sfintelor Paști din 397, la 4 aprilie, în vârstă de aproximativ cincizeci și șapte de ani; sinaxarul spune că s-⁠a arătat și în vedenie copiilor care erau botezați în acea noapte. A fost îngropat în bazilica din Milano, sub altar, între Sfinții Mucenici Gervasie și Protasie, și trupul lui se păstrează și astăzi în biserica Sant'Ambrogio din Milano.