Anselm de Bomarzo

Sfântul Ierarh Anselm de Bomarzo a fost episcop al cetății Bomarzo, în centrul Italiei, în veacul al VI-⁠lea. Viața lui se cunoaște dintr-⁠o lucrare intitulată Vita Beati Anselmi Episcopi et Confessoris, din veacurile al VII-⁠lea până în al IX-⁠lea, a cărei copie se păstra la Orvieto.

S-⁠a născut într-⁠o familie înstărită, din Bomarzo sau din Mugnano in Teverina. Părinții lui, buni creștini, făceau milostenie și îngrijeau de nevoiași și l-⁠au crescut din copilărie în studiul Sfintei Scripturi. După moartea lor și-⁠a dăruit averea săracilor și s-⁠a retras la viață contemplativă. Când a murit episcopul cetății, clericii s-⁠au adunat în biserică să-⁠i aleagă urmașul și, după zile de post și rugăciune, în catedrală s-⁠a auzit un glas: „Alegeți episcop pe Anselm, fiindcă este vrednic”. Cler și popor l-⁠au aclamat și, după hirotonie, a fost așezat în scaun.

Tradiția îi atribuie multe minuni, între care izgonirea duhurilor necurate și învieri. Cele mai cunoscute sunt cele din vremea năvălirii goților lui Totila: s-⁠a împotrivit cuceririi, iar atacatorii au fost făcuți nevătămători, iar într-⁠o altă povestire a făcut să plouă cu ghinde de plumb peste ei. Simțind că i se apropie sfârșitul, i-⁠a chemat pe preoți și diaconi și s-⁠a rugat cu ei, apoi a adormit în pace la 24 aprilie, într-⁠un an necunoscut al veacului al VI-⁠lea, și a fost îngropat în biserica Santa Maria. Bomarzo îl sărbătorește de două ori pe an: între 23 aprilie și 1 mai, iar în a treia duminică din iunie, în amintirea strămutării moaștelor, făcută la 16 iunie 1647, când ducele Ippolito Lante della Rovere a mutat racla de la altarul Sfântului Sebastian la altarul central. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.